Întâmplare la Soho House din Reşiţa, după interzicerea fumatului în spaţii publice închise. La o masă, trei tineri. Pe masă, trei sticle de bere şi trei pahare. Înăuntru nu se mai poate fuma. Cei trei îşi beau berile şi mai comandă un rând. Apoi îşi iau hainele pe ei şi ies la ţigară, unul cu paharul după el. Afară, alte grupuri asemenea. Dar şi un chelner, tot la fumat. Probabil, şi cu scopul de a preîntâmpina eventuale ţepe. Cei trei tineri trag câte două ţigări şi revin la masă. Uşor-uşor, se duc şi berile alea şi mai cer o tură. Câteva minute mai târziu se înfofolesc, unul îşi ia paharul şi ies iar pe terasă. Acolo, acelaşi decor. Un angajat Soho adulmecă şi el. Cei trei sudează câte două ţigări şi fug zgribuliţi înăuntru. Cu o sete şi mai mare. Aşa că mai comandă un rând. Chelneriţa îşi face din nou datoria şi le umple paharele. Apoi, unul dintre clienţi se ridică discret şi o urmăreşte. Vrea să plătească el, să facă cinste amicilor, şi achită discret într-un colţ de local nota. Revine cu un aer satisfăcut la masă. Lăsase 100 de lei pentru o consumaţie de 88. Fata îşi făcuse datoria, merita bacşişul. Cei trei abia de-şi încep ultimele beri, că iar li se face de-o ţigară. Ritualul, identic. Se îmbracă, unul îşi ia paharul şi ies tustrei la mesele de-afară. N-apucă însă să-şi facă pofta. Nu reuşesc să-şi termine prima ţigară, că unul din ei sare ca ars. Ăştia ne-au golit masa! strigă uimit. Cum să ne-o golească?, întreabă neîncrezător altul. Pe bune, răspunde primul, nu mai avem nimic pe ea! Nici sticle, nici pahare! Şi intră toţi val-vârtej în club. Acolo, într-adevăr, masa lor, goală! Fusese debarasată à la carte! Unul din tipi îşi lăsase pe scaun şapca, nici aia nu mai era! Din cele trei beri, fusese salvată o jumătate de pahar – cel al fumătorului care nu renunţase la pahar nicio clipă! Norocul beţivanului? Să nu fim răutăcioşi! Paharul omului care, atunci când iese la o bere, chiar vrea să fumeze la berea aia. Cei trei întreabă în stânga şi-n dreapta, dar nici barmanul, nici alt chelner aflat în preajmă nu ştiau ce să le spună. Ridicau toţi din umeri, că cică acolo fiecare e cu treaba lui. De ţepele de afară, trase de unii clienţi, se ocupau, deducem, toţi, însă de astea dinăuntru, trase de Soho, niciunul! Clienţi de la o masă învecinată spun însă ce au văzut. Chelneriţa, dată acum la fund, golise masa. Şi scaunele. Şi spălase putina. Cei trei nu se lasă însă, le lipseau nu doar berile, ci şi şapca! Aşa că îşi cer ce-i al lor: berile şi şapca! Angajaţii Soho dau din colţ în colţ. Apare şi chelneriţa. Ieşiserăţi de mult la fumat, zice ea, credeam că aţi plecat. N-am fumat nicio ţigară, i se răspunde, de fiecare dată am stat două ţigări afară! În zonă îşi face apariţia şi – după cum li se şopteşte – patroana. Iar pe masa celor trei sunt plasate alte beri. Clienţilor noştri le pierise însă cheful. Li s-a găsit în cele din urmă şapca, pusă bine de chelneriţă, şi au preferat să plece. Nu suntem milogii voştri! au salutat. Şi-au ieşit. Aprinzându-şi câte o ţigară. Pe asta nu le-o poate lua nimeni. Nici măcar deştepţii patriei ajunşi să facă legi anti-fumat în Parlament.