FOTO. Meșteșugarii 2.0 ai Timișoarei. Cătălin a renunțat la cariera de un deceniu în IT ca să se dedice pasiunii vieții sale

Lucrurile mărețe se realizează doar cu pasiune. O dovedește un timișorean care, după o carieră de aproape un deceniu în IT, a decis să se retragă și să își deschidă o mică afacere într-un domeniu care i-a stârnit curiozitatea încă din copilărie. Cătălin Sorescu este unul dintre meșteșugarii noilor timpuri, care, deși ține pasul cu toate noutățile din domeniu, este în continuare fascinat de uneltele vechi folosite de artiștii vremurilor apuse. Din dorința de a-i aduce alături de el pe toți cei care simt la fel, Cătălin a înființat Breasla Artizanilor, grup în care s-au strâns până acum în jur de 20 de artiști meșteșugari.

Cu pasiunea stârnită în copilărie, pe când aduna de peste tot unelte, Cătălin Sorescu, de profesie inginer, a deschis acum 10 ani un magazin de unelte premium – japoneze, germane, englezești – pentru pasionații de tâmplărie. A fost primul dedicat craftului autentic, la nivelul întregii țări.

„Am renunțat complet la meseria de inginer IT pentru a mă dedica complet acestui lucru. Foarte mulți oameni simt această nevoie de a pune mâna și de a face ceva, chiar în timpul liber după un serviciu de 8 ore, sunt foarte mulți cărora le place să meșterească ceva. Cei mai buni oameni pe care îi știu de fapt sunt hobby-iști. Pentru că își permit să nu facă compromisuri. Mie, cel mai aproape îmi este, poate pentru că mi-a fost mai la îndemână și e mai comun, lemnul. Și tâmplăria. Dar cu foarte mare aviditate mă uit la artizani care lucrează piele, hârtie, metal, piatră.”, a spus Cătălin Sorescu.

În jurul acestui magazin, Cătălin a creat o comunitate de artizani în special pe domeniul lemnului, dar nu numai, ci și pentru unelte pentru pielărie sau metal. Comunitatea a mers mai departe, iar acum un an a fost creată Breasla Artizanilor, o asociație pe care astăzi Cătălin o conduce în calitate de președinte. Pe modelul breslelor din trecut, asociația îi promovează pe cei din a căror mâini ies lucruri de calitate.

„E un fel de breaslă, că nu este o breaslă tradițională. E un fel de breaslă care să amintească de obiceiurile din trecut ale meșteșugarilor care se grupau în astfel de bresle pentru a își promova interesele, dar și pentru ucenici, pentru a  le impune membrilor să lucreze la un anumit nivel de calitate. Pe vremuri, ca să fii breslaș aveai și avantaje, dar și foarte multe obligații. Găseai mai ușor clienți, dar aveai și obligația să te ridici la nivelul așteptărilor clienților care apelau la un astfel de meșter consacrat.”, a mai spus Cătălin.

În ciuda evoluției tehnologice, lucrul manual nu a dispărut complet, ne explică artizanul. Multe din produsele care se regăsesc în magazin sunt unicate.

„Meșteșugarii de demult lucrau cu unelte de mână preponderent și asta îi obliga să înțeleagă foarte bine ce fac. Cu cât o unealtă, un utilaj este mai performant, cu atât necesită mai puține cunoștințe din partea utilizatorului. Foarte mulți dintre meseriașii moderni sunt mai mult utilizatori de utilaje decât meseriași. Se câștigă pe de-o parte, se pierde pe de alta. Se pot produce obiecte de o calitate decentă pe scară largă. Acum 100 sau 200 de ani, ca să apelezi la un meseriaș consacrat dintr-o breaslă trebuia să fii din pătura mai înstărită a societății. Producția pe scară industrială a permis ca oamenii din păturile tot mai joase ale societății să beneficieze de obiecte cu un anumit grad de calitate sau care își îndeplinesc funcția pentru care au fost făcute.”, a explicat Cătălin Sorescu.

Muzeul Uneltelor: o experiență a craftului și a meșteșugului 

Visul lui Cătălin este să facă vizitabil și un muzeu al uneltelor în care a strâns deja aproximativ 30.000 de piese pe care le-a adunat de-a lungul multor ani.

„Am văzut unelte vechi aruncate prin piețe, cu prețuri derizorii. Am aflat de la cei care le vindeau că foarte multe au ajuns la fier vechi, că foarte multe obiecte din lemn care arătau că au fost muncite și că cineva și-a câștigat pâinea cu ele și că sunt frumoase și utile au ajuns pe foc. A fost o dorință să salvez aceste obiecte. Am cumpărat la început 100, apoi 500, apoi 1.000 și acum le-am pierdut rândul. Cei 20 de ani pe care i-am lucrat în IT mi-au permis să pun bani deoparte, bani pe care i-am investit în colecția muzeală pe care o am. Sper să fac vizitabil Muzeul Uneltelor și într-o formă în care permite interactivitatea și în care cei care îl vizitează sunt invitați să pună mâna pe aceste obiecte și să vadă cum se lucra cu ele. Mi-l imaginez ca pe o experiență a craftului și a meșteșugului mai mult decât un muzeu clasic în care se uită oamenii la niște obiecte puse în vitrine.”, a mai explicat Cătălin.

Mai departe, Cătălin Sorescu vrea să transmită și viitoarelor generații tainele artei, așa că va dezvolta și o școală de meșteșug.

Întâmplător sau nu, povestea lui Cătălin – magazinul, muzeul și locul în care vor fi instruiți maiștrii – se desfășoară în Piața Traian din Fabric, vechiul cartier al breslelor și al meșteșugurilor. Aici se regăseau, pe vremuri, numeroase prăvălii cu mărfuri, tot aici se țineau târguri săptămânale la care participau producătorii locali ale căror mărfuri erau extrem de apreciate. Autoritățile locale vor să reînvie acest spațiu și au un plan pentru revitalizarea zonei. Planul include transformarea piețelor Traian, Romanilor, Corneliu Mikloși și Petru Rareș, precum și regândirea a 12 străzi cu amenajarea unor spații de relaxare, de petrecere a timpului liber, zone verzi și alei pietonale. Proiectul ar urma să fie implementat pe fonduri europene. Cel mai devreme, lucrările ar putea începe abia peste 2 ani.

• Tweet
• Pin It