FOTO. Arc peste timp. Fostul drum al caleștii de la Teatrul Național din Timișoara ar putea fi reamenajat

Conducerea Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Timișoara are în plan să readucă la viață fosta cale a caleștii, un drum care îi ducea pe iubitorii de teatru în spatele scenei principale. Un proiect în acest sens este în derulare de câțiva ani, însă va fi necesar ca autoritățile să identifice sursele de finanțare pentru ca el să poată fi pus în practică. 

Ne întoarcem în Timișoara de acum aproape 150 de ani să recreăm imaginea din centrul urbei. Era momentul la care se inaugura Teatrul Național „Mihai Eminescu”, în 1875. Pe actuala stradă Alba Iulia, aproape de Piața Victoriei, o clădire găzduia la parter un restaurant, iar la etaje – un hotel. Legătura dintre străzile Alba Iulia și Mărășești era făcută printr-0 cale, o stradă pe care puteau circula mașini și trăsuri, cale ce trecea prin spatele scenei teatrului.

„În spatele scenei de atunci era o intrare de pe Mărășești care ieșea pe Alba Iulia sau invers, în care intrau cu mașina sau cu trăsura prin spatele scenei, vizitiul sau șoferul oprea, clienții coborau și urcau la hotel sau se duceau la restaurant, fie urcau sus pe trepte la etaj unde era sala de teatru și lângă sala de bal, astăzi sala de teatru a Teatrului Maghiar. Timp de câteva decenii s-a circulat pe acolo, era un mod interesant de a aduce clientul fie la restaurant-hotel sau la teatru, la bal, până la picioarele scării.”, a povestit istoricul Ioan Hațegan.

După cele două incendii care au transformat teatrul au fost necesare lucrări și la scenă. Singura metodă găsită atunci, acum aproape 80-90 de ani, a fost să se pună niște piloni groși de lemn pe fundalul scenei, în așa fel încât aceasta să fie susținută. Asta a făcut ca fostul drum al caleștii să se închidă.

„Ca să se redeschidă traseul ar fi nevoie de un inginer care să spună exact cum se pot scoate stâlpii ca scena să nu se prăbușească. Destul de simplu, dar și de complicat, pentru că ar fi nevoie de câteva operațiuni tehnice, de mare amploare, care ar putea rezolva această treabă. E adevărat că acum, străzile fiind pietonale nu se mai poate intra cu caleașca sau cu trăsura, dar pietonal s-ar putea face un asemenea traseu, fie că străbați dintr-o parte în alta, fie că urci în actuala sală a Teatrului Maghiar/German sau mergi la Sala Mare a Teatrului Național. Trebuie un arhitect și un inginer care împreună să găsească soluțiile tehnice. Noi putem doar să admirăm ceea ce vor face ei.”, a mai spus Hațegan.

„Teatrul este valoros prin rolul pe care îl ocupă în comunitate”

Regizorul Ada Hausvater a descoperit fostul drum al caleștii înainte să devină managerul teatrului. Ideea ei a fost să utilizeze fiecare spațiu din clădire în cel mai important mod pentru teatru, oameni, comunitate. Pentru că teatrul, spune ea, „este valoros prin rolul pe care îl ocupă în comunitate; el nu e un element estetic în sine, în absența comunității și a importanței sale în comunitate nu are valoare.”

„Am vizitat clădirea, pe acest lucru s-a și bazat această imagine a viitorului pe care am pus-o în planul de management la vremea respectivă. În momentul în care am făcut revista Atent, am zis haideți să fim atenți la ce se întâmplă, la teatru, la comunitate, la spații și am descoperit această cale a caleștii. Un spațiu acoperit de decoruri puse pe pereți. (…) Era acoperit, identificat era mozaicul de jos, pereții erau zgâriați. Trebuie refăcut spațiul. Trecerea ar fi prin depozitul mare al Sălii Mari, de la parter, unde sunt depozitate multe decoruri înalte ale instituțiilor din această clădire.”, a spus Ada Hausvater, directorul Teatrului Național din Timișoara.

Vestea bună este că fosta cale a caleștii va putea fi redeschisă.

„Institutul Național al Patrimoniului a făcut un proiect, clădirea este în proprietatea Timișoarei și instituțiile din subordine – două dintre ele suntem în subordinea Ministerului Culturii, două în subordinea primăriei. Cumva există acest melanj local, dar împreună, în 2008 a fost un prim parteneriat între guvern și primărie de a reabilita clădirea, au trecut foarte mulți ani, între timp a apărut acest proiect propus de INP de a reface și de refuncționaliza, de a folosi spațiile care în acest moment nu sunt cel mai bine folosite și de a reîmpărți. Sunt foarte multe spații pe care nu le vedeți în acest moment și nu sunt folosite, inclusiv spațiile pentru depozit. (…) Va fi deschis, se va intra pe acolo, sigur, nu mai duce la hotel, dar e important de știut istoria acestei clădiri, o istorie foarte valoroasă.”, a mai spus Ada Hausvater.

După ce va fi încheiat proiectul INP, autoritățile vor fi responsabile de identificarea finanțării. „E o clădire mare, o clădire construită pe cu totul alte principii decât se construiește astăzi și o clădire pe cât de mare, pe atât de fragilă. De fapt de aia și este atât de importantă. Această geometrie sacră a acestui tip de arhitectură nu poate fi brutalizat cu ciment. Trebuie valorificată sensibilitatea acestui loc și apreciată și găsite acele resurse, ceea ce în Europa se întâmplă, acele materiale specifice ca această clădire să rămână vie și să respire.”, a mai explicat regizorul Ada Hausvater.

Palatul Culturii din Timișoara găzduiește astăzi Opera Națională Română, Teatrul Național „Mihai Eminescu”, Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely” și Teatrul German de Stat.

• Tweet
• Pin It