Fir-ar mama ei a dracu’ de politică!

Guvernul a scos de la ciorap un miliard de lei, pe care l-a împărțit primăriilor din toată țara, pentru ca acestea să treacă cu bine peste petrecerile de Crăciun cu caltaboși, jumeri și lebervuști. Ce bucurii pe unii, ce înjurături pe alții! Ce, mai, ca la români. Că de ce unii sunt mai egali decât alții și de ce alții nu ajung nici la degetul mic al altora. Ei, uite, de-ai dracu’ ce sunt unii. Unii care ajung să se audă vorbind singuri: tu primești bani, tu nu. Tu meriți, el nu.

Dominic Fritz face parte din categoria primarilor care în loc să-și vadă liniștit de asomarea porcului din bătătură, de ștrudelul cu mere și crempita cu gust de vanilie, se agită ca sifonul la contactul cu vinul, căutând nod în papură tuturor celor care, dintr-un motiv sau altul, au ajuns să conducă țara, poporul și pe noi toți. Supărarea primarului Timișoarei este direct proporțională cu faptele haiducești săvârșite de ăia care taie, spânzură și împart puținul rămas pe fundul sacului. Că, oricâtă compasiune ar avea pentru programul de austeritate al acestei țări jumulită ca un curcan ce se lăfăie pe platoul asortat în noaptea de Anul Nou, nu poate să înțeleagă de ce Timișoara  nu a primit niciun bănuț din Fondul de Rezervă al Guvernului, iar comune rătăcite pe hartă, da. De aia, măi, nea primare. De aia. Că așa se întâmplă la noi, când românul ajunge la putere, e în stare să o facă și pe mă-sa de rușine, la știrile de la ora 17, alea cu babe violate și capre siluite.

Bă, nene, știi ce nu înțeleg eu la Fritz ăsta? Faptul că se miră ca și cum nu ar înțelege nimic din ceea ce se petrece în România. Că pe planeta de pe care a căzut nu s-ar întâmpla niciodată așa ceva. Pare de-a dreptul buzumenit  și încearcă să ne explice că Timișoara este victima miticilor care nu suportă cea mai cinstită și curată doctrină răsărită după 1990 în România. Cea useristă, cum altfel. Bă, nea Dominic, eu îți înțeleg supărarea că, deh, de asta ești primar, iar Timișoara, cu certitudine, nu merită un asemenea tratament, dar te întreb eu, unde ai fost matale când peneliștii și useriștii, ajutați de udemeriști, procedau la fel cu primăriile din opoziție pe același considerent doctrinar? Că nu te-am văzut atunci să să ieși cu megafonul în fața primăriei, în semn de solidaritate cu alți primari? Spune, unde ai fost? În pădure după fragi și mure? La băi, la Baden-Baden sau, pur și simplu te-a durut în dos de ei. Nu-ți mai amintești? Bine, atunci îți amintesc eu o vorbă de-a noastră: „Fie roata și pătrată// Tot se întoarce ea odată”.

Așa e? Fir-ar mama ei a dracu’ de politică!

• Tweet
• Pin It