FILE DE ISTORIE. „Sindromul Reşiţa“ (II). Mita de 1 miliard de lei a avut efect de bumerang!

Singurii premieri care au venit după 1989 în Caraş-Severin în an neelectoral sunt social-democraţii Nicolae Văcăroiu şi Sorin Grindeanu. Gugulanul a făcut-o în 17 martie 2017, la scurt timp după ce în ţară şi în Caransebeşul său natal fuseseră manifestaţii împotriva OUG 13. Văcăroiu a venit în decembrie 1994, când Reşiţa era un butoi de pulbere.

Spre sfârşitul toamnei anului 1994, CSR şi UCMR erau în blocaj total. După nici 5 ani de la Revoluţie, pierduseră împreună 9.500 de angajaţi şi se aflau în impas economico-financiar. Statul, condus de FSN şi apoi de FDSN şi PDSR, se dovedea un patron indolent şi, totodată, un manager prost. După numeroase încercări de a determina Guvernul să găsească soluţii de salvare pentru cele două uzine, sindicatele din Caraş-Severin au declanşat acţiuni de protest. Planificate să înceapă în 8 decembrie 1994, manifestaţiile au fost devansate… spontan, de muncitori de pe platforma industrială a Reşiţei, care au ieşit în stradă în 6 decembrie.

CITIŢI ŞI: „Sindromul Reşiţa“. Sau începuturile căderii Cetăţii de Foc…

În 7 decembrie 1994, la Bucureşti se întruneşte Consiliul General al CNS „Cartel Alfa“, cu participarea liderilor de federaţii profesionale şi filiale ale Cartel Alfa din întreaga ţară. Marian Apostol ia cuvântul şi solicită introducerea pe ordinea de zi a unui punct privind prezentarea situaţiei create la Reşiţa şi stabilirea unor măsuri de sprijinire a manifestanţilor: „Este un moment în care solidaritatea mişcării sindicale trebuie să-şi facă simţită prezenţa. Apelez la dumneavoastră, toţi cei care sunteţi prezenţi aici, pentru ca împreună să hotărâm deplasarea unei echipe la Reşiţa, pentru sprijinirea directă a manifestaţiilor, iar în paralel cu aceasta, informaţi-vă membrii de sindicat, şi nu numai pe aceştia, cu privire la declanşarea protestelor şi la motivele care stau la baza acestora. Încercaţi să trimiteţi comunicate prin care sindicatele pe care le reprezentaţi îşi manifestă solidaritatea cu reşiţenii. Iar, dacă e posibil, organizaţi în oraşele din care veniţi manifestaţii de solidarizare cu cetăţenii Reşiţei“.

Apelul făcut nu a rămas fără ecou. O delegaţie a CNS „Cartel Alfa“, formată din Petre Dandea, vicepreşedinte, Ioan Homoş, secretar general, şi reprezentanţi ai federaţiilor profesionale din Cartel Alfa, a ajuns la Reşiţa în dimineaţa zilei de 8 decembrie. Până atunci, pe parcursul zilei de 7 decembrie, Bogdan Hossu şi Marian Apostol au încercat să contacteze Preşedinţia şi Guvernul, pentru a purta o discuţie pe marginea situaţiei create. Cei doi au fost pasaţi de la un consilier la altul, fiecare dintre aceştia spunând că preşedintele Ion Iliescu şi primul-ministru Nicolae Văcăroiu nu pot fi contactaţi, dar că, din informaţiile pe care le au, la Reşiţa nu se întâmplă nimic deosebit. Ce se întâmpla de fapt la Reşiţa în 7 decembrie?

„De aicea, din Banat,/ Revoluţia a plecat!“

„Înfruntând ploaia şi frigul pătrunzător, precum şi atitudinea sfidătoare a primului-ministru Văcăroiu, 7.000 de muncitori sunt prezenţi în faţa Prefecturii“, scria Victor Nafiru în ziarul Timpul. Liderii sindicali amintesc mulţimii promisiunile făcute de puterea instalată în Decembrie ‘89, conform cărora „copiii noştri nu vor mai suferi de foame şi de frig. Toate acestea se dovediseră a fi minciuni. Determinată de politica falimentară a guvernelor, viaţa oamenilor a cunoscut o degradare continuă“, spunea celor aflaţi în Piaţă liderul de atunci al Sindicatului Vatra din CSR, Matei Mircioane.

Sfidarea Reşiţei de către primul-ministru era primită ca o palmă grea pe obrazul unui centru industrial ce dăinuia de peste 200 de ani. Reşiţenii insistau în a-l invita pe premier la ei acasă. Dar încercările repetate ale prefectului de a vorbi cu şeful Guvernului au fost sortite eşecului, ridicând multe semne de întrebare. Cum este posibil ca, pe fondul unei crize atât de acute cum este cea de la Reşiţa, comunicarea dintre premier şi reprezentantul acestuia în Caraş-Severin să fie întreruptă? Cum este posibil ca strigătul disperat al oamenilor să nu trezească interesul guvernanţilor? Cum este posibil ca aceştia să nu-şi pună întrebarea firească: Dar ce se întâmplă, totuşi, acolo? Şi totuşi, în jurul orelor 11 din aceeaşi zi de 7 decembrie, prefectul Traian Zamfir este contactat telefonic de preşedintele Ion Iliescu, care se interesează de situaţia Reşiţei şi dă asigurări că la Guvern se vor întâlni membrii unei comisii, în vederea analizării situaţiei create. Rezultatele analizei vor fi transmise atât Guvernului, cât şi la Reşiţa, în timpul cel mai scurt, spunea preşedintele României.

De la microfonul instalat în balconul Prefecturii, oamenii au fost informaţi, de către liderii sindicali, cu privire la declaraţia preşedintelui. Intuind că stabilirea unei comisii este o simplă tragere de timp, manifestanţii primesc vestea cu dezaprobare, scandând „De aicea, din Banat,/ Revoluţia a plecat!“ şi „Ruşine, ruşine,/ Ruşine să vă fie!“ Cartel Alfa şi BNS transmit un mesaj prefectului şi Guvernului, prin care atenţionează că, „dacă domnul Nicolae Văcăroiu nu va sosi la Reşiţa până mâine dimineaţă, se va trece la blocarea Prefecturii şi a căilor de acces în oraş“. Cele două confederaţii sindicale fac apel, de asemenea, la unitatea tuturor reşiţenilor, solicitându-le ca în zilele următoare să li se alăture. Să nu mai accepte să fie victimele politicii falimentare a Guvernului, incapabil în găsirea unor soluţii viabile şi de durată.

La ora 14, secretarul de stat Octavian Partenie informează sindicatele că, în 8 decembrie, va sosi la Reşiţa o delegaţie guvernamentală compusă din: Dan Ioan Popescu, secretar de stat în Ministerul Industriilor, Constantin Dumitru, director general executiv al FPS, domnii Ciornei şi Vasiliu, directori generali în FPS, Marian Sârbu, de la Ministerul Muncii, Petru Ianc, şeful Departamentului Metalurgiei din Ministerul Industriilor, şi alţi directori din conducerea RENEL şi a Departamentului Construcţiilor de Maşini. Această informaţie nu schimbă hotărârea manifestanţilor de a protesta în stradă până la sosirea premierului, mai ales că prin Reşiţa trecuseră şi alte comisii guvernamentale fără a se rezolva ceva…

Mită guvernamentală de 1 miliard de lei!

Dimineaţa zilei de 8 decembrie 1994, deci în a treia zi a manifestaţiilor, găsea în Piaţa Prefecturii aproape 10.000 de persoane, iar în după-amiaza zilei respective numărul acestora crescuse la aproximativ 15.000! În rândul acestora se aflau delegaţia din partea CNS „Cartel Alfa“, precum şi Dumitru Costin şi Adrian Ciontu, preşedintele şi respectiv vicepreşedintele BNS. Mesajele transmise de aceştia mulţimii, alături de mesajele de solidaritate venite de la alte sindicate din judeţ şi din ţară, au reuşit să alimenteze starea de spirit a oamenilor, oferind un plus de încredere în reuşită. Acelaşi efect l-a avut şi atitudinea mass-media locale, postul de televiziune Terra Sat şi ziarul Timpul, care acordau spaţii largi evenimentelor şi prezentau trăirile Reşiţei şi ale reşiţenilor. Este momentul în care se poate spune că Terra Sat s-a impus ca o adevărată televiziune locală, iar ziarul Timpul a căpătat o anvergură naţională, ajungând în acele zile – prin intermediul sindicatelor – în mai toate oraşele importante ale ţării. Pentru că atunci ziarele nu erau pe internet…

În cursul aceleiaşi zile, prin intermediul prefectului, Guvernul anunţă că a deblocat o sumă de un miliard de lei pentru plata salariilor restante la UCMR. Vestea este primită cu ostilitate de manifestanţi, a căror prezenţă în Piaţă nu mai putea fi justificată doar de neplata acelor restanţe la UCMR. Întrebările pe care oamenii le puneau liderilor sindicali erau mult mai profunde: „Salariile restante rezolvă problema pe moment, dar ce vom face după ce vom termina aceşti bani?“; „Şi totuşi, ce vom lucra mai departe? Cum ne vom putea câştiga salariile?“; „Ce se va întâmpla cu CSR-ul?“; „Ce se va întâmpla cu copiii noştri?“; „Ce se va întâmpla cu Reşiţa?“ Oferta făcută de guvernanţi privind plata salariilor la UCMR era mai degrabă o diversiune. Pentru că este imposibil ca primul-ministru să nu fi realizat că face o „ofertă“ care rezolva doar în mică parte din aşteptările celor 7000 de salariaţi de la UCMR, în condiţiile în care în stradă manifestau de două ori mai mulţi oameni. Oare toţi ceilalţi veniseră pentru salariile restante de la UCMR sau pentru că doreau rezolvarea problemelor de fond cu care se confrunta nu doar UCMR, ci şi CSR-ul şi Reşiţa în general?

Reacţia „Pieţei“ a fost pe măsura propunerii venite de la Bucureşti. Pentru prima dată se scandează împotriva Guvernului Văcăroiu, solicitându-se ferm demisia acestuia şi a reprezentantului Guvernului în Caraş-Severin, respectiv a prefectului PDSR Traian Zamfir. Cu acest mandat, în jurul orelor 12, o delegaţie a manifestanţilor intră în cabinetului prefectului. Liderii sindicali Marian Apostol, Nicolae Drăgan, Trandafir Ostoia, Matei Mircioane, Ioan Bîtea, Iancu Muhu, Nicolae Moise, Bruno Szvatsinka, Bebe Gîrtoescu, Ioan Bura, Adrian Ciofu, Jivomir Tovladiat, Petrache Laurdoiu, Arthur Cerna, Dumitru Costin, Ioan Homoş, Petre Dandea, dar şi alţi reprezentanţi ai oamenilor din Piaţă, cer prefectului Traian Zamfir să comunice premierului nemulţumirea manifestanţilor faţă de oferta făcută şi faptul că, începând din această zi de 8 decembrie 1994, celorlalte revendicări li se mai adaugă două: demisia Guvernului şi a prefectului de Caraş-Severin!

Mesajele transmise prefectului de către liderii sindicali erau tranşante. Nicolae Drăgan: „Până la ora 14 ne mai facem răspunzători de acest miting, îl declarăm închis, după care Dumnezeu… sau Văcăroiu… cu mila! Pentru ceea ce se va întâmpla în continuare, întreaga responsabilitate vă va reveni dumneavoastră, domnule prefect, şi acestui domn Văcăroiu! Vă rog din suflet să puneţi mâna pe telefon şi, acum, aici, de faţă cu noi, să informaţi Guvernul! Să-l informaţi pe acel domn care v-a instalat în funcţia de prefect!“ Marian Apostol: „Datorită faptului că Guvernul, deşi a avut toate informaţiile la timp, nu a luat măsurile necesare pentru dezamorsarea acestui conflict, acum nu mai avem decât o singură alternativă: aceea de a da ascultare glasului din stradă, comunicându-i domnului premier, şi chiar domnului preşedinte, că oamenii sunt nemulţumiţi de modul în care au fost trataţi şi că, din această cauză, solicită demisia primului-ministru şi a Guvernului său. Suntem convinşi că, în acest context, şi dumneavoastră, ca reprezentant al Guvernului în teritoriu, în deplină solidaritate cu acesta, vă veţi da demisia“.

La telefon, Ion Iliescu. Prefectul PDSR ia poziţia drepţi, la propriu!

Primul impuls al prefectului Traian Zamfir a fost de a refuza să se transforme în mesagerul liderilor de sindicat, acuzând faptul că, prin cererea de demisie a Guvernului, „toată acţiunea a devenit în mod expres una politică“. „Orice revendicare are o conotaţie politică, de care nu am putut scăpa din momentul în care am cerut o viaţă mai bună pentru copiii noştri. Iar voi ne-aţi tratat de sus, cu dezinteres şi chiar cinism. Aşa că nu e cazul să ne ferim de cuvinte. Cererea demisiei Guvernului transformă acţiunea într-una prin care se luptă împotriva unui Guvern ce se dovedeşte a fi, în egală măsură, lipsit de interes, dar şi incapabil să rezolve problemele Reşiţei“, i-a răspuns Marian Apostol. Iar Ioan Bîtea a adăugat: „Noi am avut puterea de a da afară, ieri, pe toţi oamenii politici care apăruseră printre noi. Or, dumneavoastră ne acuzaţi acum de jocuri politice, uitând că pe toţi aceşti oameni i-a scos în stradă în primul rând sărăcia! Dacă nu o duceau greu, nu erau acum în Piaţă! Iar dacă este nevoie, noi plecăm, şi vă lăsăm pe dumneavoastră să-i convingeţi că nu trebuie să mai strige «Jos Guvernul!» sau «Jos prefectul!». Acceptaţi, măcar în al doişpelea ceas, că viaţa mizerabilă pe care o duc oamenii Reşiţei este suficientă pentru a-i face să iasă în stradă şi să-şi exprime nemulţumirea“.

Ca un făcut, tocmai atunci sună telefonul prefectului. La capătul firului, secretarul general al Guvernului, Viorel Hrebenciuc, căruia prefectul Traian Zamfir îi spune cum stau lucrurile la Reşiţa, neuitând să precizeze că problemele invocate de sindicalişti sunt reale şi că prima comisie guvernamentală ce s-a deplasat la Reşiţa a propus „soluţii superficiale“ pentru rezolvarea crizei. Hrebenciuc îi zice că din Bucureşti a plecat o nouă comisie guvernamentală. Dialogul e scurt şi-i nemulţumeşte pe toţi cei prezenţi în cabinetul prefectului.

Discuţiile cu prefectul se încing, acesta primeşte un ultimatum. Dar sună din nou telefonul de pe biroul lui Traian Zamfir. Prefectul duce receptorul la ureche şi, brusc, sare în picioare, luând poziţie de drepţi! „Alo, am onoarea, domnule preşedinte! Trebuie să vă informez că situaţia evoluează de o manieră foarte gravă. Am un ultimatum până la ora 14, după care liderii sindicali… afară sunt aproximativ 15.000 de persoane, liderii de sindicat mi-au spus că nu-şi mai asumă răspunderea pentru ce se întâmplă, lăsându-mă să înţeleg că s-ar putea trece la violenţă“. Prefectul face o scurtă pauză, semn că vorbeşte preşedintele Ion Iliescu, după care continuă: „Acţiunea este în esenţă… se cere o chestiune politică,  demisia Guvernului şi a mea. Poftiţi?… Eu v-am informat exact cum stau lucrurile. Sunt aicea (banii pentru ucemerişti – n.a.). S-a rezolvat. Am înţeles că între ora 16 şi 20 muncitorii se duc să-şi ridice salariile. Aşa am primit informaţia de la ei. Oricum, casieriile sunt pregătite“. (…) „Este aicea şi domnul Costin, preşedintele BNS, este domnul Homoş, de la Cartel Alfa, deci sunt şi liderii celor două blocuri sindicale“. (…) „Sunt în consens cu ceea ce cer liderii locali“. (…) „Domnule preşedinte, eu v-am informat cum stau lucrurile. Deci am înţeles că nu-i mai mulţumeşte plata salariilor restante. Ei doresc cu orice preţ venirea premierului la Reşiţa… Da… Da… Da…“ După 6 „da“-uri, Zamfir continuă: „Vreau să vă asigur că am purtat această discuţie cu ei. Am delimitat competenţa Guvernului, a preşedintelui, a FPS-ului, a administraţiei, a comisiilor parlamentare, a parlamentarilor, care au şi ei o anumită răspundere, dar… Ei (manifestanţii – n.a.)  concentrează totul asupra Guvernului… Alo, alo… Alo… A dispărut!… Alo, da, s-a întrerupt, domnule preşedinte… Să ştiţi că sunt aicea şi toate organele de presă, este o transparenţă totală… Eu cred cu tărie că există această şansă reală de a li se rezolva toate problemele… Eu consider că ultimatumul dumnealor nu se justifică, atâta timp cât noi suntem preocupaţi de a găsi soluţii constructive la toate problemele… Da, este, numai o clipă“. Şi prefectul îi întinde receptorul liderului BNS Dumitru Costin, la cererea preşedintelui Ion Iliescu.

„Bună ziua, domnule preşedinte“, începe Costin. Întrebat ce caută la Reşiţa, acesta răspunde: „Am fost chemat de filiala Blocului Naţional Sindical, care organizează… Poftiţi?… Problema de fond. Este o criză a zonei, a judeţului Caraş-Severin, cauzată de mai multe aspecte. A existat, la sfârşitul lunii octombrie, o promisiune a domnului prim-ministru ca, după ce o echipă de specialişti ai Guvernului va veni în Caraş-Severin şi va face o analiză economico-financiară a situaţiei de aici, să se propună câteva soluţii, şi primul-ministru să vină în ultima decadă din noiembrie la Reşiţa… Această analiză este extrem de relevantă, cu greutăţile pe care le traversează oraşul şi judeţul, iar lipsa de reacţie a Executivului…, faptul că până acum nu s-a propus nimic pentru depăşirea acestei crize, să nu mai spun că neonorarea angajamentului luat de către domnul prim-ministru a pus capac la toate… Am încercat. Inclusiv în seara zilei de 1 decembrie am discutat cu primul-ministru şi cu domnul Cozmîncă problema de la Reşiţa, noi, sindicatele, am încercat de fiecare dată să fim un partener de dialog… Acea nouă comisie nominalizată să vină la Reşiţa nu a ajuns aici nici până astăzi, deşi noi, liderii de sindicat, am plecat azi-noapte din Bucureşti şi, chiar dacă a fost ceaţă, am ajuns aici. De trei zile, de când oamenii sunt în stradă, Executivul n-a trimis aici acea comisie pe care a propus-o. Şi, în plus, fără un reprezentant al Ministerului Finanţelor, cum am înţeles că e constituită, nici n-are rost să vină“.

Urmează două-trei minute de monolog al preşedintelui ţării, Ion Iliescu, punctat la un moment dat de un „Absolut corect“ al lui Costin, după care acesta îşi reia argumentaţia. „Se constituie (prezenţa la Reşiţa a premierului – n.a.) în garant al soluţionării acestor probleme“. Alt monolog prezidenţial, prin care se încearcă convingerea lui Costin că venirea la Reşiţa a primului-ministru nu este necesară, moment în care, din Piaţă, ca şi cum manifestanţii ar fi auzit pledoaria preşedintelui, se aud scandările mulţimii: „Jos Gu-ver-nul! Jos Gu-ver-nul!“… „Domnule preşedinte, reia Costin, aveţi perfectă dreptate, dar de la jumătatea lunii noiembrie nu s-a făcut nimic… Ce ni s-a oferit acum sunt avansurile, şi astea nu rezolvă problema. Peste o săptămână oamenii vor fi din nou în stradă“… Piaţa se aude din nou, „De-mi-sia! De-mi-sia!“, iar Costin îl întrerupe pe Iliescu: „Domnule preşedinte, ne oferim serviciile, ne arătăm deschiderea de a lucra împreună, pentru a rezolva problemele grave sociale, iar din partea cealaltă, opacitate totală… Pot să vă spun că de la nivelul conducerii UCMR-ului au venit câteva propuneri, asta este cert…“ Piaţa: „De-mi-sia! De-mi-sia!“„Iliescu şi ai lui/ Să se ducă dracului!“. Costin către Iliescu: „Repet, domnule preşedinte, situaţia de acum poate fi detensionată prin prezenţa aici a domnului prim-ministru… Am înţeles propunerea pe care aţi avansat-o acum, aceea ca premierul să vină la Reşiţa în 15 ianuarie. Din partea noastră există disponibilitate, dar nu mai există încredere. Poate că dumneavoastră, ca preşedinte al ţării şi ca garant al Constituţiei, veţi reuşi, printr-o poziţie oficială, să-i asiguraţi pe oamenii din Piaţă că atât partea guvernamentală, cât şi noi, sub patronajul instituţiei pe care o reprezentaţi, să punem la punct un plan de depăşire a crizei. Şi că premierul va veni aici, nu în 15 ianuarie, ci până în 12, acum, în luna decembrie. De acord?… Bun, vă mulţumesc“.

Cele 16 minute de discuţii dintre Ion Iliescu şi Dumitru Costin au fost sintetizate de acesta din urmă, în faţa sindicaliştilor din cabinetul prefectului, astfel: „În afara discutării unor aspecte strict economice, domnul Iliescu a ţinut să specifice greutăţile pe care le traversează societăţile comerciale din construcţiile de maşini care au fost legate în vechiul sistem centralizat şi a propus următoarea soluţie pentru depăşirea acestui moment: în primul rând, să aşteptăm această echipă guvernamentală care vine astăzi, să organizăm o echipă de lucru, împreună cu directorii societăţilor comerciale de aici şi cu cei care vin de la Bucureşti, să lucrăm efectiv două-trei zile, să avansăm propuneri, iar primul-ministru va veni săptămâna viitoare, şi am cerut preşedintelui să anunţe oficial venirea domnului prim-ministru aici“.

Hrebenciuc pune manifestaţiile pe seama unor „forţe şi interese străine“!

În timpul discuţiilor din sediul Prefecturii, Adrian Ciofu, liderul Sindicatului Reşiţa-1771 din UCMR, îi anunţă pe oamenii din Piaţă că manifestaţia a repurtat un prim succes: în conturile UCMR a fost virată suma de un miliard de lei, pentru plata unei părţi din salariile restante. Dar că este necesar ca toţi oamenii să rămână în continuare în Piaţă, până la închiderea oficială a manifestaţiilor din ziua respectivă, ora 16, după care, până la ora 20, se pot duce la casierii să-şi ridice lefurile. Marian Apostol aminteşte însă oamenilor că, „prin plata salariilor, se speră că ucemeriştii vor pleca dintre noi, diminuând astfel din forţa protestului nostru. Acum este mai necesar decât oricând să rămânem împreună, să dovedim astfel ceea ce guvernanţii se fac că nu înţeleg. Nu plata salariilor restante reprezintă problema noastră principală. Acum este momentul să ne asigurăm că nu va mai fi nevoie să ieşim niciodată în stradă pentru a ne primi salariile. Este nevoie să ne asigurăm că vor fi create condiţiile optime pentru funcţionarea performantă a celor două societăţi comerciale, UCMR şi CSR, şi că, în acest fel, angajaţii acestora vor putea să-şi câştige salariile nu manifestând, ci făcând ceea ce ştiu ei mai bine – muncind“.

Totodată, Apostol anunţă că a fost informat de preşedintele CNS „Cartel Alfa“, Bogdan Hossu, că, în cea de a doua zi a şedinţei Consiliului General al confederaţiei, care tocmai se încheiase la Bucureşti, „s-a hotărât ca, în zilele următoare, filialele judeţene ale Cartelului Alfa să organizeze manifestaţii de solidaritate cu Reşiţa, în oraşele-reşedinţă de judeţ. Iar mâine dimineaţă, aici va sosi încă o delegaţie din partea confederaţiei“.

După scenarii deja cunoscute, în acele momente au început să apară tot felul de diversiuni. Într-o convorbire telefonică avută cu secretarul general al Guvernului, Viorel Hrebenciuc, Marian Apostol este „informat“ că prezenţa în stradă a sindicatelor este „consecinţa unor manipulări gestionate de forţe şi interese străine“! În opinia demnitarului, dovada celor susţinute de acesta ar fi fost apariţia în Reşiţa, vezi Doamne, a mai multor autoturisme cu numere străine!? „Dumneavoastră, i-a răspuns Apostol, sunteţi cei care puteţi să demontaţi toate aceste posibile scenarii. Pentru asta nu este nevoie decât să garantaţi, printr-un protocol, rezolvarea problemelor pe care le ridică cetăţenii“. Astfel de informaţii începuseră însă să-şi facă loc şi printre manifestanţi. Motiv pentru care liderii de sindicat au decis ca fiecare început şi sfârşit al unei zile de miting să fie marcat de intonarea Imnului României de către participanţii la manifestaţii. Astfel, din acel moment, „Deşteaptă-te române!“ răsuna zilnic în Piaţa Prefecturii, constituindu-se într-o puternică palmă dată celor care, în loc să caute soluţii de rezolvare a problemelor oamenilor, făceau procese de intenţie unui întreg oraş, acuzându-l de pactizarea cu „forţe şi interese străine“. Deh, pentru cei ce i-au luat locul, Ceauşescu se pare că nu murise…

La ora 16, Nicolae Drăgan se adresează mulţimii, declarând închise manifestaţiile din ziua respectivă. De asemenea, prin intermediul televiziunii locale, face un apel către întreaga populaţie a oraşului: „Pentru a evita ca Reşiţa să devină un oraş gol, pentru a evita sfârşitul activităţii în UCMR şi CSR, pentru a construi un viitor copiilor noştri, pentru a nu putea fi acuzaţi mai târziu că nu ne-am bătut pentru interesele oraşului, vă rugăm ca şi mâine să fiţi alături de noi. Căci numai împreună vom putea învinge!“

După încheierea manifestaţiilor din 8 decembrie, liderii sindicali se întrunesc în sala mare a Prefecturii şi adoptă o poziţie comună cu privire la cele întâmplate. În comunicatul semnat de cele două filiale ale confederaţiilor Cartel Alfa şi BNS, se arată următoarele: „În urma desfăşurării celei de-a treia zi de manifestaţii organizate de filialele Caraş-Severin ale Cartel Alfa şi BNS şi în urma discuţiei telefonice avute cu preşedintele Ion Iliescu, liderii sindicatelor locale au acceptat propunerile avansate de preşedintele României: 1. Instituţia prezidenţială şi preşedintele Ion Iliescu, ca garant al Constituţiei României, vor preciza în scris data la care premierul Nicolae Văcăroiu va prezenta cetăţenilor judeţului Caraş-Severin soluţiile depăşirii actualei crize economico-financiare şi sociale; 2. Sub patronajul instituţiei prezidenţiale, se constituie o echipă mixtă de lucru formată din experţi guvernamentali, directori de societăţi comerciale, reprezentanţi ai Prefecturii şi Primăriei, care, continuând activitatea începută de comisia guvernamentală precedentă, să propună Guvernului soluţii şi strategii de rezolvare a situaţiei din judeţ; 3. Sindicatele şi toţi participanţii la miting au fost de acord să continue acţiunile de protest pentru sensibilizarea Puterii, până la rezolvarea situaţiei create de nepăsarea şi lipsa de consideraţie a Executivului. Acţiunile sindicale nu se constituie în element de presiune, ci reprezintă un semnal dat de cetăţenii judeţului Caraş-Severin că nu mai sunt de acord cu minciuna şi jumătăţile de măsură. Ralierea la acţiunile sindicale şi a altor organizaţii sindicale din ţară subliniază starea generală de nemulţumire a întregii populaţii faţă de rezultatele din plan social ale Guvernului Văcăroiu şi se constituie într-un puternic semnal de alarmă către toate instituţiile statului de drept“.

Preşedintele Ion Iliescu, apel către reşiţeni!

În locul comunicatului oficial care ar fi trebuit să anunţe sosirea premierului la Reşiţa, în cursul după-amiezii de 8 decembrie, Preşedinţia României transmite un apel al preşedintelui Ion Iliescu către reşiţeni. Apelul, însă, are un caracter general şi nu face niciun fel de trimitere la venirea primului-ministru la Reşiţa, aşa cum lăsase să se înţeleagă Iliescu în timpul convorbirii telefonice cu Dumitru Costin. Textul apelului este citit seara, la televiziunea Terra Sat, de prefectul Traian Zamfir.

„Apelul domnului Ion Iliescu, preşedintele României, adresat participanţilor la manifestaţia din municipiul Reşiţa

Urmăresc cu îngrijorare evoluţia situaţiei de la Uzina Constructoare de Maşini din Reşiţa, precum şi frământările oamenilor din alte întreprinderi, care îşi exprimă nemulţumirea prin manifestaţia prelungită din faţa Prefecturii.

Problemele cu care se confruntă unităţile economice din Reşiţa se regăsesc, cu intensităţi diferite, la nivelul întregii ţări. Parcurgem o etapă dificilă de restructurare, în care apar, prin forţa lucrurilor, mari greutăţi în activitatea agenţilor economici datorate insuficienţei resurselor financiare şi materiilor prime, costurilor ridicate de producţie şi restrângerii posibilităţilor de desfacere a produselor. În aceste condiţii, întârzierea plăţilor între agenţii economici conduce la blocaje financiare, care aduc întreprinderile în situaţia de a nu-şi putea onora obligaţiile faţă de salariaţi.

Economia de piaţă are însă rigorile ei severe, care trebuie înţelese şi aplicate de toţi, cu asumarea răspunderii de către echipele manageriale pentru buna gestionare economică a unităţii şi de către salariaţi pentru calitatea muncii. Nerespectarea acestor principii conduce la costuri mari, care nu mai pot fi acoperite din alte surse, în condiţiile descentralizării economice.

Consider că, în situaţia dată, este necesar ca factorii responsabili – consiliile de administraţie, sindicatele, reprezentanţii Guvernului şi ai FPS-ului – să caute soluţii de ieşire imediată din impas, urmând ca, în scurt timp, să fie elaborat un program de perspectivă pentru restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate, program care să fie analizat şi adoptat după consultări între Guvern, FPS şi celelalte instituţii implicate în procesul de reformă.

Fac un apel sincer la adresa tuturor celor prezenţi, de a înţelege dificultăţile prin care trecem şi de a nu se lăsa antrenaţi în acţiuni de natură să agraveze climatul intern şi dificultăţile existente.

Sunt solidar cu reşiţenii în preocupările lor legate de greutăţile cu care se confruntă şi de dorinţa de redresare a industriei în Reşiţa şi în judeţ. Cred însă că soluţiile se pot găsi numai prin dialog şi negocieri responsabile, pornind de la realităţile existente şi de la dorinţa de a asigura o protecţie socială în acord cu resursele de care dispunem.“

Urmarea apelului semnat de Ion Iliescu? În dimineaţa următoare, din 9 decembrie, grupuri masive de oameni veneau în Piaţa Prefecturii din toate colţurile oraşului. Au început să apară şi delegaţii de sindicalişti din Caransebeş, Oţelu Roşu, Hunedoara etc. Până în jurul orei 10, în Piaţă se adunaseră peste 15.000 de oameni, poate chiar 20.000! Este momentul în care „Apelul“ preşedintelui este citit de la balconul Prefecturii de către Marian Apostol. Reacţia manifestanţilor? „Noi de-aicea nu plecăm, nu plecăm acasă,/ Până nu vom câştiga libertatea noastră!“, „Văcăroiu, să vină Văcăroiu!“, „Min-ci-no-şii! Min-ci-no-şii!“ Imediat apoi, pe postul naţional Radio România Actualităţi, Doru Dinu Glăvan informa întreaga ţară că Reşiţa este nemulţumită de reacţia Puterii şi că protestele vor continua până când problemele ridicate de manifestanţi vor fi soluţionate.

La ora 10.50, filialele judeţene BNS şi Cartel Alfa transmit următoarele adrese-ultimatum preşedintelui Ion Iliescu şi premierului Nicolae Văcăroiu:

„Către Preşedinţia României

În atenţia Domnului Preşedinte Ion Iliescu

Datorită faptului că aşteptările manifestanţilor din Reşiţa au fost înşelate prin «Comunicatul de presă», primit în după-amiaza zilei de 8 decembrie 1994, de la Preşedinţie, Sindicatele organizatoare solicită în continuare prezenţa Primului-Ministru Nicolae Văcăroiu la Reşiţa, în intervalul 11-13 decembrie 1994.

În cazul în care un răspuns satisfăcător la această solicitare nu va fi făcut cunoscut în mod oficial până astăzi la ora 13.00, Sindicatele renunţă la menţinerea ordinii în piaţă, începând cu 9 decembrie 1994, orele 14.00, şi consideră că, în continuare, responsabilitatea asupra modului de desfăşurare a evenimentelor revine Domnului Preşedinte Ion Iliescu, Domnului Prim-Ministru Nicolae Văcăroiu şi prefectului judeţului Caraş-Severin, domnul Traian Zamfir.“

„Către Guvernul României

În atenţia Primului-Ministru Nicolae Văcăroiu

Pentru atitudinea arogantă şi lipsa de interes manifestată de Primul-Ministru Nicolae Văcăroiu faţă de situaţia dificilă existentă la Reşiţa, participanţii la miting şi-au manifestat în unanimitate dorinţa de a continua acţiunea de protest.

Dacă până astăzi, 9 decembrie 1994, ora 13.00, nu se va comunica data exactă a vizitei Primului-Ministru la Reşiţa, organizatorii mitingului îşi vor declina responsabilitatea faţă de ceea ce se va întâmpla în continuare.

Ţinem şi pe această cale să amintim Guvernului că aceasta este o manifestaţie a întregii mişcări sindicale din judeţul Caraş-Severin.

De asemenea, scăderea sub limita minimă a nivelului de trai a întregii populaţii a judeţului (venitul mediu pe locuitor fiind de 34.151 lei) determină ca pe zi ce trece tot mai mulţi nemulţumiţi să se alăture mişcării sindicale. Această stare, alăturată aceleia prin care oamenii Reşiţei sunt trataţi cu indiferenţă de Guvern, poate declanşa o explozie a nemulţumirilor, cu consecinţele cunoscute.

Încă o dată facem apel la responsabilitatea Guvernului de a înţelege momentul şi de a acţiona în consecinţă.“

A urmat o perioadă fără semnale din partea autorităţilor. O mai veche tactică a premierului Văcăroiu, „manifestanţii trebuie lăsaţi să fiarbă în suc propriu“, risca să-şi arate roadele. Toţi liderii de sindicat aflaţi în balconul Prefecturii simt că este necesar să se adreseze mulţimii. Erau momente dificile, pentru că lipsa informaţiilor din zona guvernamentală trebuia acoperită cu mesaje care să menţină starea de spirit de pînă atunci. Trandafir Ostoia, Matei Mircioane, Ioan Bîtea, Iancu Muhu, Nicolae Moise, Bruno Szvatsinka, Gheorghe Gîrtoescu, Ioan Bura, Adrian Ciofu, Jivomir Tovladiat, Petrache Laurdoiu, Arthur Cerna, Petru Bălan, Dorin Aurel Ivan, Ilie Stanciu, Marinică Jurabla, Ion Cutuleasa, Mircea Stângu, Gheorghe Vreju, Dumitru Costin, Ioan Homoş, Petre Dandea, Nicolae Drăgan, Marian Apostol şi reprezentanţii delegaţiilor sindicale sosite din alte judeţe vin rând pe rând la microfon şi reuşesc să transmită oamenilor încrederea de care aceştia aveau nevoie. Numărul manifestanţilor nu numai că nu scade, ci chiar creşte de la o oră la alta, dovedind că tacticile parşive ale guvernanţilor sunt sortite eşecului. Se transmitea în acest fel un mesaj clar: Reşiţa nu cedează!

Aşadar, manifestaţiile au continuat, la fel cum vom continua şi noi să rememorăm în Express de Banat acele zile. Care au culminat cu negocierile duse de sindicalişti cu echipa guvernamentală condusă de premierul Văcăroiu, desfăşurate la Reşiţa, în sala mare a Prefecturii, în prezenţa presei!

În imaginea de mai jos, Nicolae Văcăroiu, încadrat de Viorel Hrebenciuc şi Traian Zamfir. Reşiţa, 13 decembrie 1994.

• Tweet
• Pin It