Eu vara nu dorm. Din cauza lui Orban și a lui Cîțu!

Bă, ce-mi place de Orban ăsta. Cum le știe el pe toate câte sunt în politica asta, ca un om bătrân și înțelept. L-am urmărit aseară într-o emisiune la televiziunea din cuibarul căreia Rareș Bogdan și-a luat zborul spre politica de cumetrie: grav, îngândurat, aproape tăcut. Suferea ca un câine în studioul ăla, cu privirea pierdută, cu degetele împreunate, exprimând neliniște și neputință. Mi s-a făcut milă de el, zău așa. Ultima dată când l-am întâlnit și am dat mâna cu el, la Bocșa, luna trecută, părea alt om: dezinvolt, glumeț, optimist. Atunci, m-a luat de-o parte și mi-a zâmbit, ca și cum ar fi vrut să-mi spună: „Îl strivesc pe Cîțu, o să vezi!”

Aseară, să-i fi plâns de milă, că i-am și spus neveste-mi: „Uită-te și tu, femeie, ce face politica din om. Să nu-l mai recunoști pe veselul trubadur care își zăpăcea participantele la școala de vară cu chitara lui fermecată. Cum se rupea el în figuri la rock&roll, cum le învârtea el pe sub mână pe camaradele liberale”. Nu am mai apucat să duc ideea la bun sfârșit, că mi s-o pus un nod în gât și m-o podidit plânsul. Of, Doamne, ce ți-e și viața asta! Azi ești cine ești și se înghesuie toți să te pupe în cur, iar mâine ești un nimeni. Numai în pielea lui Orban să nu fi fost aseară. Eu l-am citit din start și l-am înțeles perfect, că nu de funcție se agață, nu de putere îi păsa în acele momente de un dramatism hamletian, ci de viitorul țărișoarei mințită cu nerușinare de un prim-ministru la care el a ținut ca la fratele său. L-am înțeles și i-am dat crezare când l-am auzit că i se rupe inima că bunul său camarad i-a ascuns adevărul despre trecutul său. Despre cele două zile de stat la țu haus și despre cardul ăla cu 6.000 de dolari.

Bă, cât de mult mi-a plăcut să-l aud zicând: „Când ești într-o funcție publică trebuie să clarifici tot ce faci în acea funcție, dar și ce ai făcut în viața ta (eu zic că ar trebui clarificat și ce-ai făcut în burtica mă-tii). Răspunsuri limpezi, clare, care să lămurească opinia publică, chiar dacă nu sunt convenabile. Pentru că s-a demonstrat… că, în timp, adevărul iese ca uleiul la suprafață”. Să ne fie clar, vorbim aici de uleiul „Bunica” care s-a scumpit în vara asta cu 40 la sută. Vorbe înțelepte, rostite responsabil, parcă venite din cartea de istorie a neamului.

După ce l-am văzut aseară oftând la tot două, trei cuvinte, n-am mai putut să dorm azi-noapte. M-am sucit, m-am învârtit, m-am dat jos din pat, m-am plimbat prin casă, am ieșit pe balcon, m-am pus în pat, iar m-am dat jos, am luat un somnifer, dar în zadar. Pe la 3 dimineața, nevastă-mea m-o găsit în bucătărie, contemplând la cele spuse de Orban. „Ce faci, nu dormi?” m-a întrebat ea surprinsă. M-am ridicat de la masă și m-am apropiat de cea care mă înțelege cel mai bine în astfel de momente: „Mie de somn îmi arde, femeie, când îl văd pe Ludovic suferind ca un câine? Păi eu sunt Cîțu să rămân indiferent la vorbele rostite de Orban?”

O, Doamne, ce ți-e și cu politica asta! Cine dracu’ m-o pus să mă uit aseară la televizor?

• Tweet
• Pin It