Despre una, despre alta
Am vrut de mult să scriu despre fenomenul muzical din România. Și vă rog să mă credeți, vorbind în limbaj actual, „am expertiză” în domeniu! Ascult muzică din cărucior, când mi se punea un radio la ureche. A venit apoi un radio cu lămpi, mare, din acela cu ochiul magic. Mai era radioul bunicii, și cel portativ al tatălui meu, un Cora, confiscat mie în armată de un dement de locotenent. Ultimul a fost un Gloria, care avea și scală de fm, unde ascultam emisiunile lui Pitiș pe radio3 dar și metronomul lui Chiriac, pe scurte.
După aceea a venit deja vremea Maiakului, a Akaiului etc. Am ascultat de la Gică Petrescu la Abba și Bee Gees. De la Dan Spătaru la Luis Armstrong. Jazz, rock, hard rock, metal, electronică. De la obiceiul familiei de a asculta în fiecare zi de An Nou Concertul de la Viena, am pătruns și pe tărâmul muzicii clasice. Toate îmi plac și le simt ca o cărare spre uniunea cu divinitatea.
De ce scriu aceste rânduri? Pentru că, în continuare, ascult tot ce apare nou în muzică. Și referindu-mă strict la muzica indigenă, am impresia că asist la o stare depresivă cronică. Toți plâng, toți suferă, dar la modul ăla de chiriaș la cămine, nicidecum artistic. Ce este culmea, le mai scapă difuzorilor ceva piese scrise cu note și versuri adevărate dar, rapid sunt scoase din playlist. Eu știu, ascultați și voi și comentați.
Trec brusc la protestele transportatorilor și fermierilor din ultimele zile. Nu pot să nu constat că pe generația aia inflamată acum ceva ani de viitorul țărișoarei, o lasă rece revolta celor ce mulg vacile și a celor ce transportă mai apoi laptele și alte produse. Că or fi agricole sau industriale, atâtea câte or mai fi. Reziștii, tineri, liberi și frumoși nu suportă mirosul de țăran. Și nici pe cel de manivelă.
Dacă o dăm pe conspirație, nici ăia din umbră nu se încurcă cu uvrierii de la coada vacii și a eșapamentului. Mass media, blat. Așa, meteoric, câte o informare despre cum miliția vigilentă își face treaba și vreo două, trei vorbe, luate celui mai nepriceput la vorbe dintre protestatari. Mie mi-a pălăcut ceea ce pițifelnicii din presă au luat la mișto. Cererea protestatarilor de a nu se mai pompa bani publici în partidele politice și respectarea referendumului ce prevede reducerea numărului de parlamentari la trei sute.
Haideți măi să ne vedem de ale noastre și să mulțumim Austriei că nu ne mai caută la bărci și la avioane, să dăm Ucrainei slava pe care o merită, să-i mai dăm o casă lui Iohannis și o flotă lui Băsescu. În rest, iubiți-vă conducătorii că, „ei e” salvarea și gloria acestui neam!
Vă recomandăm...
-
Adio, căderi de pietre pe Clisura Dunării! Lucrările sunt aproape gata
Șoferii care circulă pe Clisura Dunării ar trebui să fie în siguranță. Lucrările de consolidare a versantului și de protecție se apropie de 90%. Vor fi gata la început...
-
