Profil de candidat
Mă numesc Tiberiu Mănescu şi am 30 de ani. Născut, crescut şi educat în Reşiţa. Tatăl, cu origini de la Văliug, mama ardeleancă din Alba. Am dobândit de la ei, pe de o parte fala şi nevoia bănăţanului de a nu se face „de mirul lumii” şi, pe de altă parte, răbdarea ardeleanului de a socoti de două ori înainte de a lua o decizie. Mă mândresc cu faptul că am fost crescut de o familie de intelectuali, mereu aplecată înspre nevoile celor din jur, direct implicată în procesul industrial al Reşiţei. Am studiat în Reşiţa, am absolvit liceul Diaconovici Tietz, am urmat cursurile Universităţii Eftimie Murgu, iar în 2014 am devenit doctor în ştiinţe. Nu puteam să mă rup de locurile natale, pentru că este evident că orice reşiţean instruit pe partea tehnică visa să lucreze în cadrul uzinei care a inventat tehnologia în România, UCMR. Din păcate, după doar doi ani, din cauza crizei economice am fost nevoit să plec în lumea largă şi am profesat doi ani în Germania, ca inginer tehnolog în cadrul INA Schaeffler. În acea perioadă, 2011-2013, am realizat că, de fapt, ţara mea mă aruncase peste graniţe pentru că oamenii politici aflaţi fie la putere, fie în opoziţie, nu reuşeau să le ofere tinerilor asemeni mie oportunităţi de dezvoltare în ţară. Eram conştient că nu sunt singurul în această situaţie şi că ceva trebuie schimbat în mentalul societăţii româneşti. Începusem să gândesc la o implicare pentru a opri exodul oamenilor pregătiţi şi nu numai, înspre Occident. Un prim pas a fost revenirea în ţară unde am lucrat doi ani ca manager de proiect la Bosch Rexroth, Blaj. În ultimul an am lucrat la îndeplinirea criteriilor de profesor universitar, publicând mai bine de zece lucrări ştiinţifice. Eram mândru că voi putea continua tradiţia familiei dar… Ştim cu toţii în ce situaţie se află universitatea noastră astăzi. Acesta a fost momentul care m-a determinat să intru în campania pentru un loc în Parlamentul României. Nu mai pot sta de o parte. Pregătirea profesională îmi permite să câştig suficient. Dar, revin la generaţia din care fac parte. Practic, suntem blocaţi de nişte legi şi mai ales politici economice şi educaţionale care ne aruncă peste graniţe. Cred cu toată tăria că putem, noi tinerii, gândind altfel, să ne cerem şi să rămânem în ţară. Gândiţi împreună cu mine altfel! PS. Ador şahul, jucam cu bunicul meu încă de la vârsta de patru ani. Sunt şi vicecampion european la juniori. Vă spun asta, pentru a vă convinge că, într-adevăr putem să gândim altfel.