Eu am crezut, și ca mine, mulți alții, că doar ăștia de la AUR au în program tot felul de glume sau de povești despre fascinanta Românie. I-am privit cu îngăduință, socotind că sunt la început de drum politic și, na, mai fac câte o poznă nevinovată. Dar m-am înșelat. Și încă cum. Și alții, cu mult mai multă experiență în ale politichiei, te dau pe spate la fiecare intervenție pe care o au în spațiul public, unde îți arată cât de deștepți sunt ei pe lângă unul ca mine sau ca voi. Să luăm un exemplu: Iulian Bulai, deputat USR, președintele Comisiei de Cultură din Camera Deputaților.
În 2019, chiar în ziua de Crăciun, posta pe Facebook, referindu-se la Iisus Hristos, ultima sa creație în materie de… Scuzați-mă, nici nu știu cum să-i spun: „Un copil. Sărac şi provenit dintr-o familie foarte ciudată. Un tată trecut de prima tinereţe şi o mamă adolescentă. Apărut în lume fără ca părinţii lui să fi făcut dragoste. Cu o mamă surogat şi un tată care acceptă paternitatea fără să fi contribuit la ea. Refuzat de comunitate”.
Atunci mi-am zis că de vină a fost zăpada și ghețușul de afară, că oricui i se poate întâmpla să derapeze, dacă merge cu capul în nori, să cadă și să vorbească aiurea sub efectul căzăturii, numai că, omu’ patinează din nou. Ieri, de Ziua Culturii Naționale, a dat din nou cu mucii în fasole, așa cum se spune pe la țară. De ce? Pentru că iată ce spunea referindu-se la Bădia Mihai, cum îl alinta Creangă pe Luceafărul poeziei românești: „Dacă Eminescu ar fi trăit astăzi, ar fi semnat pentru Fără penali în funcţii publice, ar fi eliminat pensiile speciale, ar fi desfiinţat inspectoratele şcolare, pe care le ştia bine, ar fi vrut să construim mai repede autostrada A8, pentru a ajunge mai repede de la Iaşi la Viena, ar fi reformat radical TVR, SRR şi CNA”.
Și încheie apoteotic. Ca în filmele documentare de epocă, tutuindu-se de parcă ar fi făcut școala împreună: „La mulţi ani, Mihai! Mulţumim pentru moştenirea primită de la tine”.
Ho, ajunge, nene! Mai lasă ceva și pentru Maiorescu, Caragiale, Macedonski, nu-i da totul lui Eminescu. E destul pentru anul ăsta, crede-mă. Ce-i prea mult strică și bădia s-ar supăra dacă ar trăi să audă asta. Dar cum să trăiască? Ptiu, am luat-o și eu pe ulei. Asta e, ce să-i faci!
Cât îl privește pe poet, descoperirile recente, publicate pe Facebook de comentatorii avizați ne arată că ultima dorință a acestuia nu a fost paharul cu lapte, ci un sfat pentru urmașii urmașilor săi: „Fără idioți în funcții publice”.