„Dulce et decorum est pro patria mori”

Asta spunea un individ pe nume Horațiu, cam pe vremea supremației Romei în lume. Spusele sale se află și pe un monument din Reșița care, din punctul meu de vedere, un netitrat în artă, dar consumator dependent, este un banal contract de împărțit vreo patruzeci de mii de dolari între artist și primar. Cine a fost Horațiu, mai puțin contează în cele ce vreau să scriu în continuare. Și de mii de ori mai puțin primarul și artistul. Important este că de la spusele sale s-a încetățenit un dicton. Mai pe românește, este dulce și frumos să mori pentru patria ta. Ei, de aici intervin discuțiile. Ăștia mai vechi, printre care mă număr și eu, asimilăm patria mamei. N-o înjurăm, n-o certăm, o iubim necondiționat. Dar cine este patria asta? Să fi fost Ceaușescu, Iliescu, Constantinescu, Băsescu sau să fie Iohannis? Să fi fost Roman, Văcăroiu, Ponta, Tăriceanu etc. sau Veorica? Să fie Parlamentul? Dacă mă întrebați pe mine, patria este ceva ce curge prin sângele meu și al tuturor românilor. Este acolo, printr-un cromozom ce s-a insinuat între mama și pământul, apele, munții, cerul și Deceneii acestui loc de vis. Bine, trecem la varianta reală. Patria a fost confiscată de jigodii. Care nici măcar nu pot fi acuzate că sunt din afară. Nu, sunt născuți din sfincterele mamelor lor românce și și-au vândut conaționalii pe arginți. Sunt jigodiile politice de la vârful ultimilor treizeci de ani de politică, nemernici ce au șters pe jos cu Patria. Au vândut totul pe persoană fizică, au devalizat finanțele, industria, agricultura, ca șoarecii și șobolanii în lanul de grâu. Și atunci, cât de dulce și decorum poate fi să mor eu, cetățeanul român, pentru o patrie confiscată de personaje de genul celor pomenite mai sus? Ne-au adus în situația ca aproape un sfert, dacă nu mai bine din populația patriei la 1989 să îmbrățișeze un alt dicton, tot de la romani, „Ubi bene, ibi patria”. Adică unde mi-e bine, acolo mi-e patria. Milioane de români s-au rupt de rădăcini pentru a putea duce o viață cât de cât normală. Patria își pierde fiii pe altarul nemerniciei unor nimeni ce s-au poziționat la butoanele unei mafii politice transpartinice ce împarte pe bază de cumetrii și șpăgi funcții și poziții în stat. Patria este un concept perimat. Au reușit nemernicii să facă din fiii patriei române un popor de apatrizi.

• Tweet
• Pin It