Drumul spre libertate a început în Piața Sfânta Maria! Acum 30 de ani!

Semnalul Revoluției române s-a dat la 15 decembrie 1989, în Piața Sf. Maria din Timișoara. Aici, în jurul orei 16.00, oamenii au răspuns apelului pastorului reformat Laszlo Tokes de a fi martorii evacuării sale din locuință și mutării în altă parohie, ca urmare a criticilor aduse regimului Ceaușescu.

Mai întâi timid, apoi în număr din ce în ce mai mare, timișorenii au răspuns apelului lui Tokes. S-au strâns cu zecile și au aprins lumânări. Nu spuneau nimic, nu vociferau. Era doar o revoltă mută în așteptarea executorului judecătoresc. Nimeni nu se aștepta la ceea ce avea să urmeze. Nici măcar Laszlo Tokes.

Evenimentele care aveau mai târziu să se se dovedească a fi scânteia Revoluției române au avut loc într-o zi de vineri. Laszlo Tokes era arestat la domiciliu după ce fusese acuzat de spionaj și trădare în urma unui interviu critic la adresa lui Nicolae Ceaușescu, acordat televiziunii ungare. Casa pastorului era păzită de lucrători ai Securității, în civil, și nimeni nu intra și nu ieșea fără să fie luat la întrebări.

În urma interviului pastorului, episcopul de Oradea, László Papp, decide destituirea lui Laszlo Tőkés şi mutarea acestuia de la parohia Timişoara, în satul Mineu-Sălaj. Pastorul refuză, din nou, mutarea, iar episcopul deschide o acţiune judiciară la Judecătoria Timişoara, pentru evacuare a lui Tőkés de la adresa din Timotei Cipariu, proprietate a parohiei Bisericii Reformate. În consecinţă, judecătoria emite, la 20 octombrie 1989, sentinţa în baza căreia László Tőkés urmează să fie evacuat din locuinţă. Recursul este respins de Tribunalul Timiş, la 28 noiembrie 1989. Prin somaţia executorului judecătoresc, lui László Tőkés i se dă termen de evacuare până la 15 decembrie 1989. Pastorul a adus acest fapt la cunoştinţa enoriaşilor, în cadrul slujbei de duminică, 10 decembrie 1989.

Din solidaritate, enoriașii s-au strâns în seara zilei de 15 decembrie 1989, în fața casei pastorului, din Piața Maria.Oamenii au inceput să se adune în jurul orei 16.00, în Piața Maria, mai întâi în stația de tramvai, apoi în fața farmaciei, în încercarea de a-l susține pe pastorul Laszlo Tokes. Erau pașnici, au stat acolo o vreme, iar seara târziu s-au împrăștiat.

„Toţi cei care treceau pe strada principală, vecină cu strada noastră, Timotei Cipariu, s-au oprit şi mulţi au rămas şi au aderat la cei adunaţi, români şi maghiari, de toate etniile şi toate confesiunile”, a povestit un fost preot, citat de tion.ro.

În aceeași seară, primarul Petre Moţ discută cu Laszlo Tokes în locuinţa acestuia, cerându-i să potolească mulţimea şi promiţându-i că i se vor rezolva problemele.

Tokes: Eram deja într-o stare aproape disperată

La 30 de ani de la revolta de la Timișoara, Laszlo Tokes a povestit într-un interviu acordat MEDIAFAX ce s-a întâmplat în seara zilei de 15 decembrie 1989 și situația disperată în care se afla împreună cu familia sa.

„Eram deja într-o stare aproape disperată. 10 decembrie, când am ținut predică ultima dată, era Ceaușistă, am anunțat pe enoriași că joia, vinerea în 15, vinerea v-a avea loc evacuarea mea forțată din Parohie și i-am rugat să vină și să asiste în mod pașnic, să fie martori ai acestor abuzuri, acestui act nedrept comis împotriva mea și împotriva comunității bisericești, care m-a ales în mod democratic să fiu preotul lor. Și vezi Doamne nici nu am sperat, în ziua de vineri, în jurul orei 8:00, dimineață la ora 8:00 au început să se adune oamenii, membrii bisericii mele reformate din Timișoara. Au înconjurat locuința, s-au adunat în față ferestrelor mele și au exprimat solidaritatea și susținerea, ba chiar au adus și de mâncare, au adus lemne pentru încălzire, deoarece securitatea a stopat în ultimele săptămâni chiar cumpărăturile noastre și pur și simplu am fost puși într-o situație fără salariu, fără mâncare, fără lemne pentru încălzire și așa mai departe. Izolați, absolut izolați. Și era să fim evacuați, dar acești enoriași, într-un moment când a sosit reprezentantul Ambasadei Americane, s-au îmbărbătat, și auzind discursul nostru asupra capului securiștilor, cu acel reprezentant al ambasadei, s-au îmbărbătat și i-au alungat pe securiști. Securiștii l-au adus cu ei pe acest reprezentant, nu-mi aduc aminte numele atașatului american, dar l-am informat în mod direct și în mod obiectiv despre situația disperată în care stau cu soția mea și cu fiul meu, atunci încă unicul fiu de-al meu, de 3 ani. Și securiștii, sub influența acestei revolte psihice a enoriașilor, s-au retras, oamenii au intrat în casă și s-au fraternizat cu mine. Ne-au vizitat și s-au convins că nu suntem bolnavi, că suntem într-o situație relativă liniștită și după aceea tot mai mulți s-au adunat după-masă. S-au atașat la enoriașii noștri și mulți cetățeni din oraș. Între timp nu a sosit grupul de evacuare, nu știu din ce cauză, dar n-au ajuns. Noi am rămas în locuință și am venit în întâmpinarea vizitatorilor, a simpatizanților. La urmă urmei a trebuit să țin discursul din fereastră, atât de mulți s-au adunat, în 15 decembrie. Era o fluctuație de oameni până seara târziu. Prezbiterii și membrii parohiei m-au păzit, au asigurat ușile să nu intre nimeni. A venit și primarul la mine, primarul Petre Moț. Mi-a cerut să le spun oamenilor să se ducă acasă. A promis că ne va ajuta să se rezolve problemele noastre, să refacă ferestrele pentru că au fost sparte, că va aduce un doctor care să o vadă pe soția mea, care era gravidă chiar atunci. Au încercat să ne liniștească prin diferite promisiuni”, a relatat Laszlo Tokes.

Teamă și surpriză în decembrie 1989

El a admis că nu se aștepta deloc ca evenimentele să ducă la o revoltă și că tot ceea ce a fost spontan până la un punct a fost deturnat de figuri dubioase, identificate ulterior ca provocatori infiltrați de Securitate.

“Nicidecum, nicidecum. Chiar îmi era teamă să nu se degenereze deoarece nu puteam ține sub control tot ce se v-a întâmpla. Spre seară au venit și mai mulți. Sâmbătă au revenit cei care au plecat. Au sosit și enoriașii de la biserica baptistă din vecinătate. (…) Era un proces de sine stătător, spontan după părerea mea, cel puțin până la un punct, o perioadă, cred că până în ziua a doua, spre sâmbătă. După aceea s-au infiltrat în mulțime multe figuri dubioase. Ulterior am aflat că Securitatea a trimis mulți provocatori în mulțime și s-ar putea că ei să fi contribuit la provocarea neliniștii și exprimării revoltei în mod direct și prin niște lozinci. Spre sâmbătă seară adunarea de solidaritate deja s-a transformat într-o adunare de protest împotriva nu numai a situației noastre în sânul bisericii, ci împotriva comunismului, în general împotriva lui Ceaușescu. Au apărut declamările împotriva lui Ceaușescu și împotriva comunismului și mulțimea era deja atât de mare încât nu încăpeau în străduță mea mică. S-a extins mișcarea și s-a rupt de problema evacuării noastre. Prin aceasta am fost un fel de catalizator al acestei mișcări. Susțin că nu era nimic artificial până în seara zilei de sâmbătă și chiar atunci era de fapt un protest spontan. Eram toți săturați de ceea ce se întâmplă în țară și în ce condiții stăm. Întotdeauna luau lumina și nu aveai nici măcar alimente de unde să cumperi. Era o mișcare spontană și absolut naturală”, spune preotul reformat.

Laszlo Tokes a explicat și de ce a cerut mulțimii adunate atunci în fața casei sale să plece, un gest controversat, invocat de cei care acum îi contestă rolul de declanșator al revoluției din 1989.

„Da, m-am speriat. M-am speriat că nu aveam perspectiva unei finalități pozitive ale unui astfel de proces. Credeam că securitatea și organele de forță sunt invincibile. Nimeni nu se aștepta la o revoltă care l-ar putea detrona pe Ceaușescu și care ar putea contribui la căderea comunismului. La așa ceva nu ne-am gândit. Eu am fost un oponent pașnic al regimului Ceaușescu și prin voia lui Dumnezeu am devenit un fel de catalizator al evenimentelor, cu sprijinul întregii comunități care spre ziua a două, sâmbătă, era absolut majoritară românească. Era mișcătoare acea solidaritate care ne-a înconjurat. Era mișcătoare acea solidaritate inter-confesională și inter-etnică”, a susținut Laszlo Tokes.

Nu este prima data când preotul reformat recunoaște că el și enoriașii adunați să-l susțină se considerau prea mici pentru a răsturna regimul Ceaușescu

„Mi-am asumat responsabilitatea şi pericolul să lupt pentru drepturile bisericii, ale minorităţii maghiare. N-am avut în vedere să joc un rol pe plan naţional aşa trebuie înţeleasă chestia. Eu nu mi-am putut închipui ca un preot simplu reformat să lupt pentru cauza eliberării ţării de sub asuprirea dictaturii comuniste”, a spus Laszlo Tokes, într-un interviu cu Marius Mioc în 2001.

 

foro: debanat.ro