Drept la replică

Ca urmare a articolului postat în data de 20.07.2016 pe site-ul www.expressdebanat.ro, articol intitulat „Exclusiv. Sete de putere?! Preşedintele Tribunalului Caraş-Severin, judecătorul Rustin Ciasc, desfiinţat de CSM!”, publicat sub pseudonimul „Cristian Rădoi”, vă solicităm, în conformitate cu dispoziţiile art.14 alin.2 din Ghidul privind relaţia dintre sistemul judiciar din România şi mass-media, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.482/2012, cu modificările şi completările aduse prin Hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.573/2014 şi nr.1376/2015, precum şi ale art.19 din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor, acordarea unui spaţiu pentru exprimarea prezentului drept la replică în raport de respectivul articol, urmând totodată ca dumneavoastră să procedaţi la completarea şi rectificarea datelor şi informaţiilor publicate în cuprinsul respectivului articol.

În fapt, cu toate că se afirmă în cuprinsul articolului respectiv că preşedintele Tribunalului Caraş-Severin nu a putut fi contactat pentru a-şi exprima un punct de vedere, în realitate nu s-a făcut nici un demers în acest sens, demers pe care autorul articolului nici nu avea cum să-l facă devreme ce nu şi-a asumat identitatea reală la semnarea articolului respectiv, folosind unul dintre pseudonimele utilizate în redactarea mai multor materiale publicate de site-ul www.expressdebanat.ro (Cristian Rădoi, John Gavrilescu sau Anghel Niculescu). Or, pentru a se bucura de protecţia art.10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, un ziarist are obligaţia efectuării unei verificări corespunzătoare înaintea redactării materialului de presă, a acţionării cu bună credinţă şi a respectării regulilor de etică jurnalistică, aşa cum Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat prin Hotărârea pronunţată în cauza Gaudio vs. Italia. De precizat că, în practica Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat, cu valoare de principiu, că oricine, inclusiv un ziarist, în exercitarea libertăţii de expresie îşi asumă „îndatoriri şi responsabilităţi” a căror întindere depinde de situaţia concretă în discuţie şi de procedeul tehnic utilizat. Respectivele îndatoriri şi responsabilităţi se raportează şi la obligaţia ziariştilor (sau a persoanelor care îşi arogă această calitate) de a acţiona cu bună-credinţă, în aşa fel încât să furnizeze informaţii exacte şi demne de încredere, cu respectarea deontologiei profesionale (elocventă fiind în acest sens Hotărârea pronunţată în cauza Verdens Gang & Aase vs. Norvegia).
Ca atare, pe calea prezentului drept la replică, expunem mai multe precizări concrete cu privire la conţinutul articolului respectiv. Susţinerile autorului articolului sunt contradictorii încă din preambulul acestuia, pe de o parte susţinându-se că preşedintele Tribunalului Caraş-Severin ar fi „condus efectiv şi alte două instanţe”, iar pe de alta că acelaşi magistrat „ar fi dat dovadă de lipsă de implicare, condiţii în care majoritatea măsurilor şi deciziilor au fost dispuse de către vicepreşedintele instanţei”, cele două susţineri excluzându-se implicit una pe cealaltă. De asemenea, se sugerează faptul că citatele din cuprinsul articolului s-ar regăsi inclusiv în cuprinsul hotărârii administrative prin care Secţia pentru Judecători din cadrul C.S.M. a dispus revocarea din funcţiile de conducere a preşedintelui şi vicepreşedintelui tribunalului (hotărâre nedefinitivă şi neexecutorie, supusă la două căi de atac, una administrativă şi una judiciară), în condiţiile în care respectiva hotărâre nici măcar nu a fost redactată şi comunicată magistraţilor vizaţi.
Cu privire la cele două chestiuni analizate distinct în cuprinsul articolului, referitoare la situaţia Judecătoriilor Reşiţa şi Oraviţa, este expusă punctual mai jos opinia noastră privitoare la realitatea faptică, susţinută de probe certe, aşa cum a fost comunicată Consiliului Superior al Magistraturii, cititorii site-ului www.expressdebanat.ro, urmând să-şi formeze propria opinie pe baza celor expuse mai jos.
Cu privire la chestiunea referitoare la interpunerea Colegiului de conducere al Tribunalului Caraş-Severin în domeniul de competenţă al Colegiului de conducere al Judecătoriei Reşiţa şi la neexercitarea funcţiei de preşedinte la nivelul acestei instanţe, conjugate cu pretinsa lipsă de implicare a preşedintelui şi vicepreşedintelui tribunalului în soluţionarea situaţiei de criză de la Judecătoria Reşiţa, precum şi la pretinsa preluare, fără temei legal, a atribuţiilor preşedintelui/vicepreşedintelui şi ale colegiului de conducere ale Judecătoriei Reşiţa de către Colegiul de conducere al Tribunalului Caraş-Severin, precum şi la pretinsa neexercitare a atribuţiilor de control la nivelul aceleiaşi instanţe:
Precizăm de la bun început faptul că hotărârile de colegiu adoptate de Colegiul de conducere al Tribunalului Caraş-Severin în privinţa diferitelor aspecte manageriale şi organizatorice ce au fost soluţionate la nivelul Judecătoriei Reşiţa nu au făcut obiectul niciunei căi de atac, astfel încât au caracter definitiv. În concret, în conformitate cu dispoziţiile cuprinse în cadrul Hotărârii nr.5/03.02.2015 adoptată de Colegiul de conducere al Tribunalului Caraş-Severin (postată pe pagina de Intranet a instanţei, ca şi celelalte hotărâri citate în raport, acestea şi toate celelalte hotărâri de colegiu putând fi vizualizate în permanenţă de conducerea administrativ judiciară a Curţii de Apel Timişoara, în pofida susţinerilor din raport că aceasta nu ar fi fost ţinută la curent cu problemele organizatorice şi manageriale de la nivelul Judecătoriei Reşiţa), hotărâre adoptată imediat după vacantarea funcţiei de preşedinte al Judecătoriei Reşiţa, se indică „desemnarea doamnelor judecător … şi …, în scopul efectuării unor verificări periodice necesare bunei funcţionări a Judecătoriei Reşiţa, dată fiind absenţa temporară a unui magistrat care să exercite atribuţiile prevăzute de art.16 din Hotărârea nr.387/2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, modificată şi completată. Respectivele atribuţii vor fi exercitate, prin rotaţie sau în mod comun de către cei doi judecători ai Tribunalului Caraş-Severin, în colaborare cu cei doi membri aleşi ai Colegiului de conducere din cadrul Judecătoriei Reşiţa, urmând a fi desfăşurate până la ocuparea funcţiei vacante de preşedinte al Judecătoriei Reşiţa prin delegare sau concurs. Doamnele judecător vor întocmi informări periodice ce vor fi adresate preşedintelui sau vicepreşedintelui Tribunalului Caraş-Severin, funcţie de natura respectivelor informări, pentru a se dispune în consecinţă”. Ca atare, a fost făcută pe deplin distincţia între competenţele ce revin preşedinţilor de instanţă şi cele corespunzătoare colegiului de conducere, contrar celor reţinute în cuprinsul raportului.
Ulterior, în calitate de reprezentanţi ai Judecătoriei Reşiţa, în măsura în care au putut fi contactate şi au avut disponibilitate faptică, doamnele judecător … şi … au fost întotdeauna invitate la şedinţele de colegiu ale Tribunalului Caraş-Severin, pe ordinea de zi a cărora au fost introduse aspecte ce priveau organizarea activităţii la această instanţă, în calitate de membri aleşi ai Colegiului de conducere al Judecătoriei Reşiţa. În concret, doamna judecător … a participat la şedinţele de colegiu din datele de 07.04.2015, 12.08.2015 şi 09.10.2015, iar doamna judecător … la şedinţele din datele de 22.10.2015, 26.11.2015, 21.12.2015 şi 11.02.2016. După delegarea doamnei judecător … în funcţia de preşedinte al Judecătoriei Reşiţa, delegare efectuată în urma propunerii preşedintelui tribunalului, ca urmare a împlinirii condiţiilor de vechime necesare pentru ocuparea funcţiei respective, precum şi a acceptului scris de delegare în funcţia de conducere respectivă din partea doamnei judecător, s-a constituit la nivelul Judecătoriei Reşiţa colegiul de conducere compus din membrul de drept şi doi membri aleşi, situaţie care nu a fost posibilă anterior, neexistând posibilitatea faptică de constituire a acestuia, în contradicţie totală cu concluziile inspectorului judiciar …, după cum se va detalia în continuare.
Se constată totodată neconsemnarea în cuprinsul articolului a faptului că niciunul dintre judecătorii din cadrul Judecătoriei Reşiţa nu îndeplinea condiţiile de vechime necesare pentru a fi delegat într-o funcţie de conducere, cu o singură excepţie (judecătorul respectiv, doamna …, nedorind să îşi exprime acordul în acest sens, aducând la cunoştinţa inspectorului judiciar acest fapt), fără a mai vorbi de faptul că perspectiva ocupării funcţiilor de conducere, aşa cum este ea consemnată în cuprinsul Hotărârii nr.792/24.08.2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a propus modificarea şi completarea unor dispoziţii din Legea nr.303/2004 şi al Legii nr.303/2004, propuneri de modificare şi completare votate cu o majoritate consistentă de judecătorii din cadrul instanţelor din România, nu mai permite decât după parcurgerea mai multor etape ocuparea unei funcţii de conducere în cadrul unei instanţe de către un judecător din cadrul unei alte instanţe.
S-a reclamat apoi ignorarea de către acelaşi inspector judiciar a consemnării demersurilor concrete făcute de conducerea Tribunalului Caraş-Severin pentru obţinerea acordului de delegare a unui judecător pentru exercitarea funcţiei respective, fiind contactaţi în acest sens judecători din cadrul Judecătoriei Reşiţa, Tribunalului Caraş-Severin, Judecătoriei Timişoara, Judecătoriei Lugoj, Judecătoriei Craiova, Judecătoriei Filiaşi, Judecătoriei Orşova, Judecătoriei Drobeta Turnu-Severin, Tribunalului Timiş, Curţii de Apel Timişoara (fiind vorba de judecători care fie au activat în cadrul unor judecătorii din judeţul Caraş-Severin, fie au deţinut funcţii de conducere de-a lungul carierei), cu toate că demersurile respective i-au fost aduse la cunoştinţă inspectorului judiciar, acesta fiind invitat să verifice în mod concret demersurile efectuate, prin contactarea directă a judecătorilor respectivi (ale căror nume i-au fost indicate inspectorului judiciar). Cu toate acestea, deşi inspectorului judiciar i s-a confirmat lucrul respectiv de către doamna judecător … (singurul dintre cei enumeraţi care a fost întrebat cu privire la aspectul respectiv), se evită să se menţioneze acest lucru, punându-se chiar la îndoială demersurile respective fără nici o bază reală şi fără ca acestea să fie infirmate de cineva.
Se constată de asemenea neconsemnarea faptului că de la vacantarea funcţiei de preşedinte al Judecătoriei Reşiţa au fost organizate două sesiuni de examene/concursuri pentru ocuparea inclusiv a acestei funcţii de conducere, un singur judecător (din cadrul Judecătoriei Drobeta Turnu-Severin) prezentându-se la una dintre aceste sesiuni, nereuşind însă să promoveze examenul respectiv. Pentru funcţia de vicepreşedinte al Judecătoriei Reşiţa nu s-a înscris nici un candidat. Or, în condiţiile în care în cuprinsul raportului Inspecţiei judiciare se apreciază că prin consultările făcute cu sprijinul conducerii Curţii de Apel Timişoara ar fi fost identificaţi judecători care îşi doreau să exercite funcţiile de conducere respective, se pune întrebarea logică de ce acei judecători nu s-au înscris la sesiunile de examene/concursuri organizate în acest scop. De altfel, din discuţiile purtate, s-a constatat că inspectorul judiciar era în eroare cu privire la modalităţile de numirea în funcţia de preşedinte/vicepreşedinte de judecătorie, crezând că este identică cu cea proprie numirii în funcţia de preşedinte de secţie, fiind necesar să i se explice în mod detaliat diferenţele de procedură.
Dorim să învederăm de asemenea că în mod greşit s-a reţinut faptul că Judecătoria Reşiţa nu ar fi fost lipsită de un colegiu de conducere, în întregime, ci numai de membrul de drept, reprezentat de persoana judecătorului care exercită atribuţiile preşedintelui de instanţă, de vreme ce în perioadele 16.07.2015-21.08.2015, respectiv 24.08.2015-19.10.2015 doamna judecător … s-a aflat în diferite forme de concediu, iar în perioadele 06.07-30.07.2015, apoi cu începere din data de 02.11.2015, doamna judecător … s-a aflat de asemenea în diferite forme de concediu, absentând şi actualmente din instanţă. În respectivele situaţii colectivul Judecătoriei Reşiţa nu a considerat necesară alegerea altor membri în colegiul de conducere, lipsind aşadar nu doar membrul de drept, ci, succesiv, inclusiv unul din membrii aleşi. Surprinzătoare este neconsemnarea aspectelor respective şi prezentarea unei alte situaţii de fapt, în condiţiile în care şi aceste aspecte i-au fost aduse la cunoştinţă inspectorului judiciar care a efectuat verificările aferente situaţiei Judecătoriei Reşiţa.
Considerăm de asemenea că se impune a fi evidenţiate demersurile efectuate pentru solicitarea unei dispense de vechime în privinţa doamnei judecător …, care a consimţit în cele din urmă, după revenirea la serviciu, să-şi dea acceptul pentru delegarea în funcţia de preşedinte al Judecătoriei Reşiţa, accept coroborat cu iminenta îndeplinire a condiţiilor de vechime necesare exercitării funcţiei respective, putând completa informaţia respectivă cu faptul că propunerea a fost formulată ca atare către Consiliul Superior al Magistraturii, doamna judecător a fost intervievată de către respectiva instituţie în vederea delegării în funcţia de conducere respectivă, iniţial nu i-a fost acordată dispensa de vechime necesară ocupării acestei funcţii de conducere prin delegare, fiind apoi delegată în funcţia respectivă după îndeplinirea acestei cerinţe, după care a renunţat la exercitarea funcţiei respective, solicitând transferul în cadrul tribunalului Caraş-Severin (cerere aprobată de Consiliul Superior al Magistraturii).
Opinăm pe de altă parte că în cuprinsul raportului de control apare o asimilare neavenită (cu trimitere la dispoziţiile cuprinse într-o hotărâre de colegiu a Tribunalului Caraş-Severin, emisă în luna ianuarie 2016), confundându-se două dispoziţii regulamentare distincte, ca urmare a interpretării defectuoase a dispoziţiilor art.21 alin.13 din ROI, textul de lege respectiv referindu-se la imposibilitatea constituirii colegiului de conducere ca urmare a lipsei de interes a judecătorilor dintr-o instanţă de a fi desemnaţi în cadrul acestei structuri colective de conducere în calitate de membri aleşi, nicidecum la situaţia neconstituirii colegiului de conducere ca urmare a absenţei membrului de drept, o astfel de situaţie nefiind reglementată şi fiind potenţial generatoare de necesitatea adoptării unor măsuri caracteristici managementului de criză.
Pe cale de consecinţă a tuturor celor expuse mai sus, este evident că, dată fiind situaţia excepţională întâlnită la nivelul Judecătoriei Reşiţa, neacoperită de dispoziţii regulamentare exprese care să prevadă punctual măsurile ce se cer a fi adoptate într-o astfel de situaţie (conturată pe baza tuturor aspectelor prezentate pe parcursul paragrafelor anterioare), Colegiul de conducere al Tribunalului Caraş-Severin a fost nevoit să adopte măsuri specifice unui management de criză, Judecătoria Reşiţa putând funcţiona aproape un an de zile tocmai datorită setului de măsuri adoptat. Acest aspect poate fi verificat nu doar pe baza informaţiilor comunicate de conducerea Tribunalului Caraş-Severin şi a înscrisurilor puse la dispoziţie, ci şi pe baza unor discuţii nemijlocite purtate de inspectorul judiciar cu membrii colectivului de judecători din cadrul Judecătoriei Reşiţa. Este rizibilă consemnarea potrivit căreia preşedintele tribunalului nu ar fi fost văzut pe holurile judecătoriei – de unde concluzia că nici nu s-ar implica în problemele instanţei respective, de parcă rolul preşedintelui tribunalului, în exercitarea atribuţiilor de coordonare a instanţelor din raza de competenţă al tribunalului, ar fi acela de a umbla pe coridoarele tuturor acestor instanţe şi a întreba cine mai are nevoie de ajutorul său pentru a şi-l oferi cu promptitudine. În realitate, de fiecare dată când un judecător sau un grefier nou este angajat la tribunal sau la Judecătoria Reşiţa, ori la alte judecătorii din judeţ, după prezentările de rigoare şi punerea în temă cu chestiunile organizatorice şi de serviciu esenţiale, atât preşedintele cât şi vicepreşedintele tribunalului le aduc la cunoştinţă colegilor respectivi posibilitatea de a-i contacta în orice problemă pe care o apreciază ca fiind de resortul lor, fapt ce poate fi verificat prin intervievarea oricărui judecător sau grefier din cadrul Judecătoriei Reşiţa. Semnificativ în acest sens este faptul că atât foştii preşedinţi ai Judecătoriei Reşiţa (doamna judecător … şi domnul judecător …), precum şi membrii aleşi ai colegiului de conducere ai aceleiaşi instanţe (doamnele judecător … şi …) au recurs la întrevederi repetate, uneori cu frecvenţă zilnică, pentru a discuta diverse chestiuni legate de desfăşurarea activităţii la nivelul instanţei respective.
Cu privire la chestiunea referitoare la refuzul de a formula propuneri în vederea ocupării funcţiei de preşedinte al Judecătoriei Oraviţa, precum şi la reacţia represivă a preşedintelui Tribunalului Caraş-Severin faţă de membrii colegiului de conducere al Judecătoriei Oraviţa:
Se impune a se constata de la bun început că în privinţa acestor pretinse deficienţe, nici domnul judecător …, nici domnul judecător … şi nici vreun alt judecător din cadrul Judecătoriei Oraviţa nu au formulat vreo sesizare sau vreo plângere şi nici nu şi-au exprimat în vreun fel nemulţumirea cu privire la atitudinea preşedintelui Tribunalului Caraş-Severin în raporturile personale sau profesionale dintre ei. Problema reţinută de inspectorul judiciar … este una nereală, fără nici un fel de consecinţă în activitatea instanţei respective sau în raporturile dintre judecători, domnul judecător … fiind delegat de trei ori în funcţia de preşedinte al Judecătoriei Oraviţa (la propunerea preşedintelui sau vicepreşedintelui tribunalului) şi de trei ori în funcţia de preşedinte al Judecătoriei Moldova-Nouă (în urma propunerii formulate de aceiaşi magistraţi). Chestiunea delegării domnului … în funcţia de preşedinte al Judecătoriei Oraviţa, prin interpretarea strictă a dispoziţiilor art.57 alin.6 din Legea nr.303/2004, republicată, a fost tranşată ca urmare a intervenţiei preşedintelui Tribunalului Caraş-Severin în şedinţa Secţiei pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii din data de 23.01.2014, şedinţă condusă de domnul judecător …, cu care de altfel preşedintele Tribunalului Caraş-Severin a şi purtat dialogul referitor la situaţia funcţiei de conducere vacantă existentă la nivelul Judecătoriei Oraviţa, în prezenţa majorităţii membrilor Secţiei. La solicitarea preşedintelui de la acea dată al Consiliului Superior al Magistraturii (domnul judecător …), preşedintele Tribunalului Caraş-Severin a detaliat toate demersurile efectuate de el, de vicepreşedintele tribunalului, de colegiul de conducere, precum şi de judecători din cadrul Judecătoriei Oraviţa, membrii Secţiei pentru Judecători confirmând procedura corectă adoptată şi aducându-i la cunoştinţă faptul că, în raport de practica CSM, se mai pot acorda delegări şi peste termenul prevăzut de lege, preşedintele tribunalului fiind întrebat dacă în acest context este de acord cu delegarea în continuare a domnului judecător …. În urma acceptului preşedintelui Tribunalului Caraş-Severin, membrii CSM au mulţumit pentru intervenţie şi au considerat chestiunea soluţionată, fiind pronunţată Hotărârea nr.50/2014. Considerăm că este regretabil faptul că deşi toate aceste aspecte i-au fost aduse la cunoştinţă inspectorului judiciar …, căreia i s-a cerut să verifice înregistrarea respectivei şedinţe a Consiliului Superior al Magistraturii şi să dialogheze cu domnii judecători … şi …, aceasta a trecut sub tăcere apărările şi susţinerile respective.
Cât priveşte pretinsa reacţie represivă la adresa domnului judecător …(nereclamată de nimeni), se impune a se constata că, în gestionarea aceleiaşi probleme privind posibilitatea sau nu a delegării domnului judecător …, atât acestuia, cât şi domnului judecător … le-au fost semnalate interpretarea incorectă a dispoziţiilor art.14 alin.3 din Hotărârea nr.193/2006, cu modificările ulterioare, referitoare la aprobarea Regulamentului privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, precum şi nelegala constituire a colegiului de conducere la nivelul Judecătoriei Oraviţa, în raport de dispoziţiile regulamentare (în speţă art.21 din Regulament). În consecinţă, s-a precizat în mod textual în cuprinsul adreselor nr.539/C/17.12.2013 (destinate domnilor judecători … şi …) ca aceştia să prezinte în scris preşedintelui Tribunalului Caraş-Severin motivele pentru care s-a procedat în acest mod, precum şi măsurile ce urmează să fie adoptate pentru remedierea acestor deficienţe.
Pe de altă parte, se poate constata că, prin adresele de răspuns formulate de cei doi domni judecători, aceştia au înţeles să remedieze erorile strecurate în cuprinsul hotărârii colegiului de conducere al Judecătoriei Oraviţa din data de 9.12.2013, menţionând expres că aceasta cuprinde erori materiale şi reproducând conţinutul real atât al hotărârii de colegiu respective, cât şi al procesului verbal aferent, încercând astfel să remedieze deficienţele constatate.
În consecinţă, dată fiind obligaţia oricărui autor de articol de presă de a prezenta în mod clar şi obiectiv realitatea faptică, astfel încât publicul să-şi formeze în mod independent opiniile cu privire la subiectul abordat, vă invităm să publicaţi în maximum 24 de ore de la primire prezentul drept la replică şi să procedaţi la completarea şi rectificarea tuturor datelor şi informaţiilor inserate în cuprinsul articolului indicat. Menţionăm totodată că, potrivit normelor deontologice coroborate cu dispoziţiile sus-menţionatului Ghid, un drept la replică se publică în integralitatea sa, fără restricţii şi comentarii, de către instituţia care a difuzat materialul de presă respectiv.

 

 

Judecător dr. CIASC RUSTIN, Preşedintele Tribunalului Caraş-Severin
Judecător STUPARU GABRIELA, Vicepreşedinte Tribunalul Caraş-Severin

• Tweet
• Pin It