„Dragonul” Flaviu Cernescu a revenit acasă. Și a marcat revenirea în stil propriu!

Bocșeanul mereu plecat spre senzații tari prin toată lumea a revenit în localitatea natală și, evident, până și această revenire a ținut să o marcheze în stilul care deja l-a consacrat pe „Dragonul din Banat”.

Împreună cu Dina a decis să escaladeze chiar construcția pe care e pus indicatorul cu numele orașului Bocșa. Ajunși în vârf, cei doi au ținut să-și facă și un selfie la înălțime, dar au imortalizat și ascensiunea, postând fotografia pe conturile lor de Facebook.

Mulți îl știu pe Flaviu după nebuniile pe care le practică pe poduri, ziduri, sfori și alte locuri cărora alții nu le-ar găsi nicio utilitate. Totuși, puțini sunt cei care cunosc faptul că înclinațiile pentru cocoțări și năzbâtii extreme pot fi definite ca fiind native în cazul lui Flaviu Cernescu. Fiind crescut la casă, încă din anii de pruncie acrobatul de acum era o fire agitată. Primul contact cu sporturile l-a avut în școala primară, atunci când s-a apucat de gimnastică la Reșița. De la gimnastică, la înot și apoi karate, Flaviu Cernescu a făcut un adevărat slalom printre sporturi care mai de care. În școala generală, tenisul de masă, kartingul și biliardul au fost cele care au intrat în lumina reflectoarelor.

Liceul l-a făcut la Reșița, perioadă în care obișnuia să facă naveta zilnic. Timpul și disponibilitatea pentru sport au trecut pe un loc secundar însă. „În vacanța de după clasa a X-a am descoperit sala de forță. Am tras de fiare câteva luni, dar a trebuit să mă opresc la începerea școlii. M-am reorientat apoi pe exerciții de forță cu propria greutate, gen flotări, tracțiuni, genoflexiuni. Vara mergeam mult cu bicicleta și înotăm prin lacuri, râuri și ștranduri. Îmi plăcea să mă cațăr pe tot felul de construcții și să cuceresc înălțimi”, a explicat acesta.

CITEȘTE ȘI: EXCLUSIV. Flaviu Cernescu are la picioare cele mai înalte construcții din România! [VIDEO]

După un accident grav suferit în aceeași perioadă, atunci când din cauza unei sărituri de la o înălțime destul de mare s-a ales cu entorse grave la ambele picioare, Flaviu a început să-și cultive echilibrul și coordonarea. „În clasa a XII-a, pe când colegii jucau fotbal, eu stăteam în mâini sau umblam în echilibru pe garduri”.

Monociclu sau slackline?

Răspunsul este „amândouă”, condimentate cu jonglerii care mai de care. După anii rebeli de liceu, student la Timișoara, pasiunile bocșeanului au devenit monociclul și jonglatul. „Mi-a luat câteva săptămâni până să mă pot urca fără ajutor pe el și să merg 50 de metri pe drum drept. Pasiunea mea față de monociclu era într-o continuă creștere, devenise un stil de viață”. Până în 2010 Flaviu a reușit să adune 13 monocicluri.

Chiar dacă ulterior locul de muncă i-a limitat cu mult timpul liber, bocșeanul nu a renunțat la vechile sale pasiuni. „Mă fascina combinația dintre monociclu și jonglat. Îmi doream să deprind cât mai multe îndemânări și să le combin în diverse moduri”.

Ce-a urmat? Slackline-ul la înălțimi de peste 20 de metri. Anul 2009 a fost cel în care pasiunile lui Flaviu s-au îndreptat către mersul pe sârmă. Tot din această pasiune a luat naștere și Slackline Timişoara.

• Tweet
• Pin It