Domnule ministru Tătaru, să nu vă fie rușine să recunoașteți că ați greșit

În cei 27 de ani de presă am văzut și am trăit multe. Am fost martor la evenimente și întâmplări dintre cele mai spectaculoase. La proteste de masă în care, invariabil, se cerea schimbarea unui director, a unui prefect sau chiar a unui ministru.

Reșița este plină de astfel de exemple, începând cu mitingul-maraton al UCMR-iștilor, în decembrie 1994, la care s-a cerut demiterea prefectului de atunci și a directorului uzinei, continuând cu hărțuirea și alungarea din Combinatul Siderurgic Reșița a americanilor de la Noble Ventures ori cu sechestrarea conducerii CM Bocșa de mulțimea mânată de la spate de un grup de instigatori. De altfel, în anii ’90, muncitorii schimbau directorii, precum țiganii caii. Cum nu le convenea ceva, cum opreau lucru, se adunau în fața direcțiunii și, după două, trei zile de proteste, dădeau de pământ cu respectivul director. La fel de adevărat este că niciodată nu s-a întâmplat ca oamenii să fi protestat împotriva autorității pentru faptul că schimbase un șef din funcție. Nu-mi amintesc să-i fi văzut vreodată adunați în curtea fabricii sau în afara ei să-l fi susținut pe un director.

Astăzi trăiesc un moment aparte pe care sincer nu mi l-aș fi închipuit în urmă cu 25-30 de ani. În Caransebeș, comunitatea locală a făcut front comun, semnând o petiție online pentru susținerea lui Adrian Cican, managerul demis de la conducerea Spitalului Municipal de Urgență Caransebeș prin ordin al ministrului Sănătății. În mai puțin de o oră, peste 1.000 de gugulani au trecut de partea lui Cican, cerându-i ministrului Tătaru să-l repună în funcție. 1.000 de oameni nu este un număr de ignorat. Dimpotrivă. Cu atât mai mult cu cât să nu uităm că în Caransebeș există eminamente un electorat de Dreapta care în 25 de ani a avut doar primari țărăniști și liberali. Cu liberalii la putere peste tot, caransebeșenii îi cer ministrului să-l repună pe Cican în funcție. Aș fi înțeles dacă țara ar fi condusă de PSD, dar așa…

Asta înseamnă că Adrian Cican a făcut ceva pentru spital. Unii spun că ar fi realizat ce n-au fost în stare alții în 25 de ani. Poate se exagerează, doar că pacienții spun ceea ce văd. Compară ce este acum cu ce a fost înainte de venirea acestuia. Oamenii nu uită că managerul hulit le-a redat ambulatoriul pe care puseseră mâna medicii care astăzi sunt intrigați de tupeul arătat de Cican. Aceiași medici l-au pârât pe motiv că le vorbea urât, că nu se învățase să se poarte cu mănuși. Că se încăpățâna să fie marioneta lor. Că era mai din topor, mai de la țară, dar cu școala vieții la purtător. Că nu le-a acceptat unora ifosele de nemuritori ce se credeau.

Despre ei și despre spitalul din Caransebeș o cunoștință din mediul virtual povestește prin ce a trecut atunci când bunicul său a avut neșansa să ajungă în acest spital, pe care îl considera la vremea respectivă „sat fără câini”.

„În 2018 și nu numai am avut nenumărate experiențe horror, unele mai șocante ca celelalte. Am asistat la nenumărate lipsuri înainte și după operația bunicului meu: bandajele și pansamentele de mărimi corespunzătoare lipseau, lifturile nu funcționau, nici măcar cel pentru personalul medical, curentul electric pe scări lipsea, iar de starea saloanelor de la Cardiologie nu mai vorbesc, adevărate ruine.

Înainte de operație, bunicul meu a fost transportat spre blocul operator pe scări, într-un scaun cu rotile, cărat de 2 bărbați din personalul medical, pentru că nu funcționa niciun lift. Întreb și eu, cei care l-au demis pe managerul care a îndrăznit să schimbe ceva ar fi avut curaj să își trateze membrii familiei acolo? Cu siguranță nu, ei se duc la privat. Alți oameni nu își permit un spital privat. Și mor cu zile, răpuși de sistem și acest «sistem» este alcătuit din persoanele acelea cu «influență» care, învățate să își facă de cap o viață, se răzvrătesc când se încearcă readucerea la normal.
Am fost nevoită să fac pe infirmiera pentru bunicul meu și să îl transport împreună cu mama la blocul operator pentru o intervenție post-operatorie, pentru că nici o infirmieră nu era disponibilă să facă asta și ne-au trimis pe noi”, mărturisește cunoștința de pe Facebook.

Apoi femeia încheie într-un mod în care orice comentariu este de prisos, în afară de cel legat de nedumeririle ce planează asupra revocarii lui Adrian Cican din funcția de manager al spitalului din Caransebeș: „Nu-l aveți la inimă pe Cican pentru că e corect? Nu-i nimic! Vă invit, cu drag, să ocupați postura unei nepoate extrem de atașată de bunicii ei, să faceți de fiecare dată 1.000 km până acasă de teama de a-i lăsa singuri în spitalul acela, să vă loviți de «nu avem», «nu funcționează», «nu se poate», de personal prea puțin pregătit și de replici acide…. și apoi să îi pierdeți, răpuși de «sistem». Chiar vă invit. SUCCES!”

Iată, domnule ministru Tătaru, de ce într-o singură oră s-au strâns 1.000 de semnături pentru susținerea managerului Adrian Cican. Nu vă fie rușine să recunoașteți greșeala făcută și reveniți asupra ordinului. Ar fi o dovadă că vă pasă de oameni. Altfel…

• Tweet
• Pin It