Domnilor, ţara asta chiar se sinucide?

De nevoie, joi seara am fost la unitatea de primiri urgenţe a Spitalului Judeţean Reşiţa. Întâmplător, aud o discuţie între medicii ce se dădeau de ceasul morţii să-l scape pe un tânăr ce fusese victima unui accident rutier. Pacientul avea nevoie urgentă de o locaţie de chirurgie neurologică. Cei doi medici reşiţeni vorbeau: „La Timişoara nu au locuri”, zice unul dintre ei. „Unde am mai putea suna?”, întreabă celălalt. „Arad, Oradea?”, răspunde cel de la urgenţe. „Bă, elicopterul nu circulă noaptea, nu ştii?”, exclamă unul dintre cei doi. După care îi spune colegului că, dacă nu vin ăştia, tânărul moare. Pur şi simplu. Cât de obişnuiţi îi bănuiesc a fi cu moartea, le simt revolta. Brusc, mi-am adus aminte de „Moartea domnului Lăzărescu”. Un sistem de căcat, girat de politruci ce habar n-au de a face diferenţa între răceală şi pneumonie. Handicapaţi intelectual ce primesc scaune mult prea mari pentru capacitatea lor intelectuală. Vorbim despre una dintre valorile esenţiale ale dezvoltării unui popor, sănătatea. Alături de educaţie şi justiţie, cele trei compun echerul ce din antichitate s-a erijat în dezvoltarea umanităţii. Dar, la noi ca la nimenea. Elicopterul nu circulă noaptea, la Timişoara nu mai sunt paturi şi, despre locaţii aflate la peste patru, cinci sute de kilometri, degeaba vorbim. Ce ne mai rămâne? Doctorii aflaţi în gardă înjură de la Adam şi Eva, până la rahaţii de la Victoria. Aparţinătorii tânărului îl imploră pe Dumnezeu. Responsabilii pentru întreaga dramă dorm liniştiţi. Populimea ce se extaziază de iluzoriile măriri de salarii şi pensii este incapabilă să creadă că mori cu zile în sistemul sanitar. Aş înjura PSD-ul pentru ce se întâmplă în sistemul sanitar şi în celelalte segmente ale societăţii româneşti. Dar, aş fi incorect. Din 1989, toţi nemernicii de politicieni aflaţi la butoanele României au devalizat ţara şi au contribuit la punerea ei pe butuci. Guvernanţii de acum nu fac altceva decât a continua dezastrul făptuit de predecesorii lor: PNL, PNŢ, PD, PDL sau cum mama lor i-o mai fi chemat. Ştiţi cum văd lucrurile? Ca în filmele alea ceauşiste, în care domnitorul cheamă boierii la sfat şi, ştiind că toţi sunt trădători, domnitorul îi trimite acasă pe aleea flancată de călăi. Din păcate, acum călăii au gulere albe şi zbiară din toţi rărunchii pentru a ne convinge că sărăcia e bogăţie.