Documentele care schimbă povestea vaccinurilor anti-COVID: cum s-a ajuns la achizițiile controversate și la nota de plată de 600 de milioane de euro

Două seturi de documente obținute de G4Media de la Secretariatul General al Guvernului, în baza Legii privind liberul acces la informațiile de interes public, reconstituie circuitul deciziilor privind achiziția vaccinurilor anti-COVID și dezvăluie cum a luat naștere litigiul dintre România și Pfizer. Actele oficiale conturează, pentru prima dată, traseul administrativ al achizițiilor și contextul care a dus la obligația statului român de a plăti despăgubiri de aproape 600 de milioane de euro.

Un prim set de documente permite reconstituirea traseului prin care vaccinurile anti-COVID ajungeau în România, de la stadiul de propunere, trecând prin cel de decizie și până la cel de implementare, scrie G4Media.

Un alt set de documente se referă la circumstanțele în care s-a născut litigiul dintre România și producătorul de medicamente Pfizer, în urma căruia statul român are de plătit despăgubiri de aproape 600 de milioane de euro.

Cum ajungeau vaccinurile în țară?

În iunie 2020, Comisia Europeană a pus la punct un mecanism de achiziție centralizată a vaccinurilor pentru tot blocul comunitar. La acel moment, producătorii lucrau deja, într-un stadiu incipient, la dezvoltarea de vaccinuri anti-COVID, dar încă nu aveau vreun vaccin autorizat. Conform acestui mecanism, statelor le erau repartizate cote din viitoarele tranșe de vaccinuri, în funcție de populația țării (cotă pro-rata). României îi revenea o cotă de 4,26%. Mecanismul de alocare era, la rândul său, destul de rigid: odată oferta lansată, statele aveau la dispoziție 5 zile ca să accepte oferta sau să o refuze (opt-out). Dacă o acceptau, trebuiau să cumpere toată cantitatea alocată, nu cantități mai mici.

De asemenea, Comisia Europeană a constituit un Comitet European de Vaccinare, format din reprezentanți ai celor 27 de state membre. Din partea României, reprezentant a fost desemnat Cătălin Țucureanu, cercetător la Institutul Cantacuzino și consilier onorific al secretarului de stat Andrei Baciu, din Ministerul Sănătății.

Pe 20 noiembrie 2020, în România s-a înființat Comitetul Național de Coordonare a Activităților privind Vaccinarea (CNCAV), un organism interministerial aflat în subordinea Secretariatului General al Guvernului și în coordonarea prim-ministrului, destinat să administreze întreaga problematică a campaniei de vaccinare. Președinte al CNCAV a fost desemnat medicul militar colonel Valeriu Gheroghiță, iar vicepreședinte Andrei Baciu, secretar de stat în Ministerul Sănătății.

Documentele obținute de G4Media de la SGG conțin o parte din corespondența dintre Cătălin Țucureanu, tandemul Valeriu Gheorghiță – Andrei Baciu și Cabinetul primului ministru Florin Cîțu, între sfârșitul anului 2020 și începutul anului 2021, aferentă achiziției mai multor tranșe de vaccinuri Pfizer și Moderna. Documentele descriu următorul traseu de achiziție.

– Cătălin Țucureanu participa la ședințele Comitetului European de Vaccinare și prelua de acolo informațiile relevante: ce vaccinuri sunt disponibile și în ce cantități, prețuri, calendare de livrare. De asemenea, în ședințele Comitetului European se discuta și despre perspectivele apariției de noi vaccinuri, stadiile de autorizare, eventuale probleme logistice. Cătălin Țucureanu punea toate aceste informații într-un document pe care îl înainta către CNCAV.

– Valeriu Gheorghiță și Andrei Baciu, președintele și vicepreședintele CNCAV, întocmeau o notă de informare conținând toate informațiile primite de la Cătălin Țucureanu și o înaintau prim-ministrului Florin Câțu și în atenția Secretariatului General al Guvernului, cu solicitarea de a dispune sau nu achiziția.

– Premierul avea 5 zile la dispoziție în care să ia o decizie: dacă în acest termen nu transmitea un refuz explicit, Comisia Europeană considera că achiziția a fost aprobată. Din documentele obținute de noi rezultă că premierul aproba în aceeași zi achiziția, printr-o rezoluție „Da” sau „De acord”, semnată și ștampilată, fără să mai aștepte trecerea celor 5 zile.

– Nota cu aprobarea premierului se transmitea înapoi către CNCAV, prin SGG, iar apoi către ministrul Sănătății, Vlad Voiculescu, ca ordonator de credite. În baza deciziei premierului, ministrul Sănătății semna așa numitele „formulare de comandă” – documente conținând cantitățile repartizate României, care erau trimise apoi Comisiei Europene, pentru a fi integrate în comanda centralizată către producătorii de vaccinuri.

Se poate observa că, așa cum a fost configurată instituțional întreaga campanie de vaccinare anti-COVID, centrul de decizie privind achiziția de vaccinuri a fost plasat la nivelul prim-ministrului, tot ce era în amonte ținând de zona de propunere, iar ce era în aval de zona de implementare.

Acest mecanism a funcționat până în mai 2022, când CNCAV s-a desființat, iar toate prerogativele sale legate de vaccinarea anti-COVID au fost transferale la Ministerul Sănătății și integrate în programele generale de vaccinare ale acestuia.

Cum s-a ajuns la procesul cu Pfizer?

Un al doilea set de documente primite de la SGG face parte din corespondența purtată în 2023 între ministrul Sănătății de atunci, Alexandru Rafila, prim-ministrul Nicolae Ciucă și ministrul de Finanțe, Marcel Boloș. Discuția se purta în legătură cu un contract de achiziție a 39 milioane de vaccinuri Pfizer, care trebuia să asigure necesarul de vaccinare pentru anii 2022-2023. Contractul fusese semnat în mai 2021, în mandatul de premier al lui Florin Cîțu, când ministru al Sănătății era Ioana Mihăilă.

În decembrie 2022, ca urmare a faptului că situația epidemiologică se ameliorase simțitor, Comisia Europeană a demarat discuții cu compania Pfizer pentru a renegocia respectivul contract de furnizare a vaccinurilor. Negocierile au durat până în 24 mai 2023, răstimp în care Comisia a ținut la curent autoritățile din statele membre cu evoluția discuțiilor. Renegocierea s-a soldat cu adoptarea Amendamentului 5 la contract, prin care statele care vroiau să-l semneze primeau cantități mai mici de vaccin decât cele stabilite inițial, eșalonate pe 4 ani, dar trebuiau totuși să plătească, la jumătate de preț, vaccinurile pe care nu mai doreau să le primească.

Termenul limită pentru acceptarea sau refuzarea Amendamentului 5 era 24 mai 2023. În caz de refuz, statele primeau și erau obligate să plătească întreaga cantitate de vaccinuri contractate inițial. Ministrul Sănătății, Alexandru Rafila, a refuzat inițial atât să respecte contractul inițial, cât și să accepte Amendamentul 5, conform unei adrese către premierul Nicolae Ciucă din 17 februarie 2023. El propunea ca Comisia Europeană să găsească alte soluții, care să nu greveze bugetele statelor membre.

Documentele primite acum de la SGG arată că, între timp, fostul ministru al Sănătății și-a mai nuanțat poziția. Într-o informare pentru premierul Nicolae Ciucă din 9 mai 2023, cu 15 zile înainte de termenul-limită, acesta expunea rezultatul negocierilor finale dintre Comisia Europeană și Pfizer și solicita prim-ministrului să aleagă una din cele două variante disponibile pentru România:

– Să accepte Amendamentul 5, care ar fi presupus un efort bugetar de puțin peste 1 miliard de lei, din care aproape 300 de milioane plătibili în patru ani.

– Să refuze Amendamentul 5, caz în care România urma să plătească imediat aproape 1,9 miliarde de lei.

Premierul Nicolae Ciucă a pus pe document o rezoluție „SGG. Rog analiză și aviz DGJ” (Direcția Generală Juridică – n.r.), dar o decizie nu a luat.

Cel mai probabil, informarea ministrului Rafila a fost transmisă, prin SGG, și la ministerul Finanțelor, condus atunci de Adrian Cîciu, dar acesta nu pare să fi răspuns. A răspuns, în schimb, succesorul său, Marcel Boloș – însă abia în septembrie, la patru luni după ce termenul limită expirase.

În răspunsul său, Marcel Boloș subliniază că alegerea uneia dintre cele două variante „intră exclusiv în atribuțiile Ministerului Sănătății”, dar la final emite totuși o opinie: „Întrucât ambele variante presupun cheltuieli suplimentare, opinăm că alegerea Variantei I are un impact mai mic asupra deficitului bugetului”. Era însă prea târziu. Statul român ratase termenul limită la care Comisia Europeană aștepta un răspuns. România a rămas în condițiile contractului inițial, nu a plătit banii, iar Pfizer a deschis proces la Bruxelles, pe care statul român l-a pierdut.

Reacția lui Vlad Voiculescu

Fostul ministru al Sănătății, Vlad Voiculescu, spune că după mai bine de 5 ani, adevărul iese la iveală – simplu și clar, cu documente.

„Lanțul de decizie:
1. colonelul Gheorghiță îi propunea lui Florin Cîțu să cumpere vaccinuri (formularea folosită „analizați oportunitatea achiziției”).
2. Florin Cîțu decide și pune rezoluție pe document „De acord”.
3. colonelul Gheorghiță (prin subordonatul său din cadrul MApN) făcea apoi ce a decis Cîțu, șeful său direct.
Documentele sunt acum publice”, scrie Voiculescu pe Facebook.

El vine și cu un exemplu: „Pe 11 ianuarie 2021, domnii Valeriu Gheorghiță și Andrei Baciu transmiteau către Premierul Cîțu NOTA referitoare la achiziția suplimentară de vaccinuri împotriva COVID-19. În notă, cei doi – în calitate de Președinte și respectiv Vicepreședinte al CNCAV – solicită premierului „analizați oportunitatea achiziției” de vaccinuri covid 19. Domnul Cîțu, premierul, aprobă acele note, le semnează, iar Secretariatul General al Guvernului transmite această aprobare către CNCAV, care implementează decizia – printr-un angajat MApN (subordonatul lor, consilier științific în cadrul CNCAV și consilier onorific al domnului Baciu și subordonat al domnului Gheorghiță în CNCAV).
Acesta a fost lanțul de decizie. Așa s-a născut obligația României de a cumpăra acele vaccinuri”; explică Voiculescu.

Potrivit acestuia, ministrul Sănătății a fost „complet exclus din circuitul informațional și din cel de decizie”.

„A fost o afacere strict PNL- MApN. Și asta nu a fost ceva întâmplător – au crezut că vor fi eroi, supermanii care au biruit pandemia. Când acele contracte semnate – cu obligații clare – trebuiau deja implementate și vaccinurile trebuiau să sosească pe baza unei fișe de comandă, au venit la mine să semnez. Am refuzat atunci să semnez ceva despre care nu fusesem nici măcar informat și am dus lucrurile în ședința de guvern, prin memorandumuri, așa cum se face. Așa a aflat guvernul României ce decisese Cîțu. La mijlocul lui martie (10.03), când decizia fusese luată de Cîțu cu două luni înainte (11.01) și devenise obligație certăa României cu o lună înainte (mijloc de Februarie). Ședințele de guvern sunt înregistrate iar luările mele de cuvânt au fost clare. Am solicitat de 5 ani încoace ca înregistrările sau măcar stenogramele acelor ședințe să devină publice”, adaugă Vlad Voiculescu.

• Tweet
• Pin It