Disperare maximă

Gata! A venit primăvara-primăvară. Nu mai încape nicio îndoială. Aer călduţ, soare, păsărele pe câmpii. Şi colac peste pupăză, a sosit şi Paştele. Mieii slăbănogi se vând din greu la tarabe. Preţul e ameţitor: 25 de lei kilogramul. Lumea se înghesuie, ce să facă! Daţi-mi un sfert. Vreau să fac doar un stufat. Da, dar luaţi şi jumătate de cap. Adică, îmi daţi un miel într-o ureche? Păi, altfel nu se poate, zice ciobanul în halat alb, de doctor chirurg. Eu vreau doar organe. Nici aşa nu se poate. Hai, domle, mai sunt şi alţii la coadă! Mai avem, domle, mai avem miei, numai să cumpăraţi. Cumpărăm. Cumperi ce-ţi dă măcelarul doctor. Restul, grupa mare, usturoi verde, ceapă verde, dar şi varză acră şi carne pentru sarmale. Elena Udrea rămâne în arest. Justiţia independentă o menţine după gratii, cu toate eforturile lui Băsescu Traian. La ce i-a folosit? Efectul a fost invers. Nu îl mai ascultă nimeni. Şi asta nu poate să înţeleagă. O să-l facă alţii să priceapă. Aşa sper! Cum naiba? Te iei de procurori, de instanţe, de Înalta Curte şi de SRI şi vrei să te mai asculte? Te-au ascultat destul şi cu obedienţă timp de zece ani. Până marţi rămâne şi Horia Georgescu după gratii. Să stea acolo, până când oi spune eu stop. Dar n-am să spun niciodată. Prea i-a tătvălit pe mulţi cât a fost şeful ANI. Iohannis a venit din concediu cu forţe proaspete. Aşa că a şi trântit legea finanţării partidelor şi a întors-o la Parlament. De ce să fie partidele finanţate integral de la stat? Mai sunt atâtea şpăgi de încasat de la particulari. Ei de ce să nu dea? Întrebaţi-l pe Vasile Blaga. Şi chiar pe cinstitul Emil Boc. Care spune că în calitate de şef al partidului habar n-avea de sumele de care beneficia partidul în campania electorală. El trăia cu capul în nori, nu cu el pe umeri. Preşedintele care le ştia pe toate era Băsescu Traian, el nu avea niciun amestec în ciorba asta. Corect? Nu prea. Dar Elena Udrea nu e vinovată. Stă degeaba la veceul turcesc. E nevoie de el, că ăştia îi dau fasole, de parcă altceva n-ar şti să gătească. O icră neagră, un copănaş de pui rumenit. Dar astea nu merg cu arpacaşul. A, cât pe-aci să uit. Într-o seară, un plângăreţ, pe numele său Lucian Mândruţă, îl întreba disperat pe Băsescu: Şefule, noi ăştia, băsiştii, ce ne mai facem de-acum? Pe noi cui ne laşi? Îi răspund eu: vă lasă la dracu să vă ia!

• Tweet
• Pin It