Încep cu o idee mai veche, care e însă mereu potrivită: Dacă n-ar fi (cazul), n-aș povesti. Iar dacă n-aș povesti eu, ar povesti, cu siguranță, alții.
Apare întrebarea: Majoritatea școlilor este pregătită SAU Majoritatea școlilor sunt pregătite?
Apare și răspunsul: Majoritatea școlilor sunt pregătite.
Apar, de asemenea, interpretarea, explicația, contextualizarea, argumentul.
Lucrurile sunt destul de simple dacă suntem atenți la nuanțe și apelăm la logică. Astfel, când majoritate trimite spre ideea de cantitate, cuvântul fiind adesea însoțit de un atribut la plural (majoritatea școlilor), predicatul stă la plural: Majoritatea școlilor sunt pregătite de începerea orelor. Absența din context a atributului care arată natura elementelor constitutive ale pluralității nu schimbă regula. Prin urmare, indiferent de prezența explicită sau implicită a atributului care lămurește pluralitatea, varianta recomandată este cea cu predicatul la plural. Apariția predicatului la singular, prin acord strict formal – *Majoritatea (școlilor) este pregătită –, este forțată și contrazice logica mesajului.
Acordul formal (gramatical) este singurul posibil atunci când cuvântul majoritate este însă utilizat cu sensul de partea cea mai mare dintr-o mulțime, văzută ca unitate, şi este însoțit de un atribut la singular. Enunțuri precum: Majoritatea tineretului a putut avea acces la cărți. sau Majoritatea poporului a tot încercat să schimbe ceva. nu ridică probleme, întrucât atributul este exprimat printr-un substantiv colectiv cu formă de singular, posibilitatea asocierii acestuia cu un predicat la plural fiind exclusă.
Acordul gramatical este singurul acceptat şi în cazul utilizării substantivului majoritate cu sens generic, ca antonim al substantivului minoritate, fără determinant atributiv sau cu atribut adjectival postpus: Majoritatea a stabilit regulile, minoritatea s-a conformat.; Majoritatea a decis.; Majoritatea liberală a beneficiat de sprijinul altor partide.
Așadar, în exemplul care a declanșat discuția, majoritate exprimă ideea de cantitate, de pluralitate, substantivul problematic, determinat de un atribut genitival la plural (școlilor), reprezentând în româna actuală un subiect strict formal. Acordul predicatului depinde de numărul şi de genul (uneori şi de persoana) atributului – subiectul logic. Aceasta este consecința unei interpretări logico-semantice a sintagmei, în care genitivul reprezintă esența, elementul care dictează regula acordului. În aceste condiții, acordul strict gramatical, cu majoritatea, este unul nerecomandat, fiind o excepție, nu o regulă.
Pe scurt, gramatica nu este nicidecum un set de constrângeri, ci o încercare reușită de a ordona discursul spontan, de a oferi explicații pentru structuri noi, de a argumenta evoluția limbii, schimbările impuse de uz și de vorbitori. Să nu facem, așadar, exces de corectitudine atunci când știința ne permite să ne vedem de treabă!