Din cultura lu’ Pătru Daea: Mâncați românește, lăsați greierașii să cânte!

Nea Pătru Daea ne asigură că atâta timp cât ’mnealui va fi ministru, n-o să mâncăm nici langoși făcuți din făină de greieri și nici lăcuste crocante. „Noi mâncăm sarmale, cârnați, ouă de găină (și alea de rață sunt bune, nea Petre!). Greierii să cânte acolo unde le este locul”. Că bine zici, ca un om bătrân și înțelept. Cum dracu să mănânci gângănii de astea, fără să dai în hepatită?

Cine nu te cunoaște, nea Petre, zău că ar da cu basca de pământ și ar exclama: „Bă, ăsta da român, care se gândește la sănătatea poporului său și la viața de noapte a greierașilor. Că ce vină au ei de trebuie să-i sacrificăm pentru hrana noastră de toate zilele?” Niciuna, doar că, uitându-mă în urmă, la fel ai zis și despre irigații și ce s-a ales de promisiunea făcută, tot așa, în mod festiv, cu fața la obiectivul de filmat, la marginea lotului experimental de porumb? Nimic. Absolut nimic. La fel ai vorbit și despre aprozarele cu legume românești. Unde sunt, bre, că eu nu le văd. A, matale ai fi vrut, dar s-au opus liberalii? Înțeleg.

Acum ne îndemni să ne îndestulăm cu produse românești. Că sunt mai bune și mai gustoase decât ălea turcești. Și mai ieftine. Asta s-o crezi matale, nea Petre, că-s mai ieftine. Când fuseși, neică, ultima dată într-o piață? Duminică? Și, cum se vindeau roșiile, duminică, 21 august? 6-7 kilu ți se pare puțin, nu-i așa? E ca la început de vară. Și unde mai pui că n-au nici gustul cu care ne vrăjești, iar dacă vrei să întrebi un țăran din piață de ce sunt așa, nu ai cu cine să vorbești, căci pe tarabe expun samsarii, nicidecum țăranii adevărați care au 15 ari de grădină în spatele casei. Spune, nea Petre, pe unde ai fost tălică cât o costat kilul de vinete? 5-6 lei? Dar cel de gogoșari și kapia? De la 10 lei în sus? Și ceapa? 4-5 lei? Pătrunjelul? Mărarul? Se făcură și astea 2 lei legătura. De la 1 leu în primăvară. La vremea asta ți se pare normal să cumperi legume atât de scumpe? Sau la pensia și salariul matale prețurile sunt chiar mici, nu?

Hai să te mai întreb ceva. Cât e slănina de la porcul crescut în bătătură? Dar brânza de la oaia la care ai vrut cândva să-i ridici statuie? Ți se pare normal să dai jumătate de milion de lei de-ai vechi pe o bucățică de „produs tradițional”? Cum? Nu ne pune nimeni să mâncăm mâncare așa scumpă? Eczistă și din aia mai ieftină, pentru toate buzunarele? Te cred nea Petre, te cred. De dragul încurajării consumului autohton putem mânca orice. Chiar și salam cu ronțuri ori parizer cu hârtie igienică că, deh, îți ascultăm sfatul, că de asta ești mai citit și mai învățat decât noi, ăștia de la coada vacii. Dar ascultă aici, nea Petre, la prețurile astea din piață, tot la făina din greierași și la lăcustele crocante vom ajunge. Asta dacă nu cumva, între timp, nu vom trece pe răbdări prăjite!

• Tweet
• Pin It