Mesaj către bărbații care pleacă să muncească cu ziua la nemți sau italieni: Nu vă lăsați nevestele singure acasă, ci dați-le în grija părinților sau a socrilor. Asta, ca să nu aveți „Surprize, surprize”, vorba Andreei Marin, la întoarcere acasă.
La plecare din sat, un moldovean, din județul Vaslui, și-a liniștit nevasta care plângea în hohote: „Da pe mini cui mă lași, Ghiorghiță, cui mă lași?”.
„Maricico, nu te mai gândi la asta. Iaca, mai mergi și tu la biserică să te rogi să-mi meargă bine pe unde mă duc, te mai uiți la un serial, mai ieși seara la portiță cu vecinii, dar vezi să nu stai mult să-ți auzi vorbe în sat. Nu te mai necăji, că nici nu știi când trece timpul.”
Bărbatul a plecat, iar dânsa i-a ascultat sfatul, nu înainte de a-și acoperi capul cu o băsmăluță înflorată, ca o nevastă serioasă ce era. Ziua pe Facebook, seara la televizor, duminica la biserică. Și dacă până atunci nu prea trecuse pragul bisericii, dintr-o dată s-a simțit cuprinsă de un fior emanat de sfinții pictați pe pereți, dar și de glasul părintelui care îndemna enoriașii la viață cumpătată, condamnând desfrâul din zilele noastre.
Azi așa, mâine așa, până când preotul o tras-o de-o parte și i-o zis mieros: „Tu, Maricică, tu știi că semeni cu Monica Bârlădeanu în tinerețea ei? Actrița, bre, de la Iași, aia care a fost cu Bobby Păunescu și a jucat în filme în America. Frumoasă, focoasă, de nu exista bărbat să nu fi întors capul după ea pe stradă. Așa și tu.”
Maricica, ca toate Maricicile din lumea asta, a simțit cum îi bătea inima cu putere sub cămășuța aia străvezie de in care lăsa la bună vedere sânul (aproape) feciorelnic.
„Da?” a răspuns dânsa surprinsă de vorbele părintelui. „Nu știu ce să zic, că nu o cunosc pe Monica matale, că eu mă uit la un serial turcesc și seara, și dimineața în reluare”.
Părintele a prins-o de mână și i-a grăit blajin: „Și ați semăna și mai mult, ca două picături de vin popesc, dacă ai renunța la băsmăluța asta.”
Nevasta, ca orice nevastă ce primește complimente, s-a îmbujorat la față, a lăsat privirea în pământ și a însăilat două, trei vorbe: „Așa o fi, părinte. Dacă matale spui asta, ar fi păcat să te contrazic.” Vorbe spuse să treacă timpul, să socializezi chiar și în sfânta biserică.
Săptămânile treceau, lunile la fel, ba chiar și anul zbură pe nesimțite, până când într-o bună zi Ghiorghiță de Vaslui s-a învoit de la patronul său din Italia pentru a-și vedea nevasta care, ori de câte ori o întreba la telefon ce mai era pe acasă, îi răspundea liniștită: „E bini, Ghiorghiță, e bini. Stai liniștit și nu-ți fă griji din pricina mea că mă descurc: ba pe Facebook, ba cu un serial, ba la biserică.”
Și când a dat să intre în bătătură, ce să vezi, i-au sărit în brațe doi plozi. „Sunt copiii noștri făcuți cu părintele Florin. Gemeni.”, l-a lămurit femeia, nu înainte de a-și primi sfânta corecție, cea cu buză spartă, ochii vineți și nasul spart.
„’Tu-ți ăia mă-tii de femeie ce ești tu. Taman cu părintele Florin ți-ai aflat să-mi spurci patul?” Printre sughițuri și lacrimi ce-i curgeau șiroaie, Maricica i-a explicat cum au stat lucrurile. Că de vină n-ar fi fost ea. Și nici măcar popa Florin, ci Monica Bârlădeanu, cea care îi stîrnise curiozitatea din prima clipă.
De asta zic, dacă aveți de gând să plecați să munciți afară, nu vă lăsați Maricicile să se ducă duminica la slujbă, că s-ar putea să dea și ele peste un popă care să le asemene cu Brigitte Bardot, Alla Pugaciova ori Marga Barbu din Haiducii celor Șapte Cai.