Determinat – un adjectiv hotărât

Povestea adjectivului determinat e, cu siguranță, interesantă și pentru cei pasionați de gramatică, și pentru cei pasionați de istoria limbii. Diacronia are farmecul ei și acesta trebuie recunoscut. Diacronia are, de asemenea, meritul de a scrie istoria unui cuvânt. Alăturarea om determinat pare la prima vedere superficială, izvorâtă dintr-o raportare permanentă la limba engleză, folosită de snobi (ce suntem) și de iubitori de străinisme. Posibil! Aș zice totuși să nu ne grăbim. Evoluția vocabularului cunoaște și acceptă extensia semantică, sensul nou putând fi rezultatul ciocnirii unor cuvinte din limbi diferite. Deși dicționarele explicative recente nu confirmă îmbogățirea semantică a lui determinat, povestea cuvintelor care își lărgesc semantismul e veche, iar procesul este unul activ, cu aplicare în limba română actuală (am scris câte ceva despre acest lucru aici: https://expressdebanat.ro/iarna-car-vara-sanie-despre-schi/). Tot vechi e și adjectivul determinat, care apare explicat foarte interesant în două dicționare mai vechi:

1. „determinát, -ă adj. Fix: oră, epocă determinată. Îndrăzneț, hotărît, rezolut: soldat determinat” (August Scriban, Dicționaru limbii românești, 1939);
2. „determinát, -ă, determinați, -te, adj. 1. Precizat, hotărît, stabilit. Bela, însă, se mîndrea că e lucrător, așadar un om cu o profesiune determinată. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 259. ◊ (Mat.) Problemă determinată = problemă care are un număr limitat de soluții posibile. 2. (Gram.; despre cuvinte) Precizat printr-un raport de determinare. [Dimitrie Macrea, Emil Petrovici (coord.), Dicționarul limbii romîne literare contemporane, 1955-1957].

Folosesc cel de-al doilea dicționar și pentru a reda explicația substantivului determináre, determinări, s. f. „(Rar) Faptul de a se decide sau de a decide pe cineva la o acțiune; hotărîre; îndemn. Determinare la crimă.” Și în acest caz, lucrurile se petrec dincolo de întrebuințările pe care le reperăm în gramatică (raport de determinare, termen determinat etc.).

Mergând mai departe, substantivul determinare are ca sinonim substantivul convingere (v. Micul dicționar academic, ediția a II-a, 2010), iar verbul a determina este explicat prin verbele a hotărî, a stabili (v. același dicționar).

Păstrând sursa lexicografică, determinat₂, -ă este explicat și prin cuvintele ferm și îndrăzneț. Ferm – hotărât – determinat. Am putea vorbi cu ușurință despre un șir sinonimic, elementul fascinant nefiind raportarea exclusivă la actualitatea globaliza(n)tă și întâlnirea cu engleza, ci parcursul istoric, întoarcerea în trecut, la contexte știute, familiare cândva. Dacă am avut cândva soldat determinat, de ce nu ar putea beneficia de adjectivul acesta și un om al prezentului. Nici livrescul rezolut nu e de trecut cu vederea! Până la urmă, și articolul hotărât a devenit definit; de ce nu s-ar bucura și oamenii hotărâți de straie lexematice noi?!

• Tweet
• Pin It