1. Greva profesorilor continuă. În cele opt zile de protest ale cadrelor didactice am observat felul în care cetățenii se raportează la acțiunea acestora. În primul rând, recurgerea la generalizarea negativă. Opinii de gen „lasă că știm noi cum (nu) își țin ăștia orele”. Sau „nu au niciun fel de aplecare asupra personalității copilului, doar să treacă ora și să își ia salariul”. Argumentul suprem, „nu vedeți că nu vor altceva decât salarii?” Un reproș ce mi se pare oarecum îndreptățit este cel ce spune că elevii au nevoie de meditații în preajma evaluărilor pentru trecerea în trepte superioare de învățământ. Liceu, bac, facultate. Poate că ar fi firesc ca pe baza cunoștințelor dobândite la clasă să facă față acestor examene. Dar realitatea este că, fără meditații, slabe șanse de reușită. De aici întrebarea, de ce la clasă nu performezi, dar în particular reușești? Și nu mă refer la elevi, ci la dascăli.
2. De la greva dascălilor trecem la tema indusă de această clasă profesională. Și anume, nivelul de salarizare. Am avut tentația de a scrie „extrem de scăzut”, dar trebuie coroborat cu nivelul educației și al plus valorii ce o aduci tu, ca breaslă profesională. Pentru că una face pantofarul, alta profesorul, medicul sau inginerul. Cred că avem nevoie ca de aer de o ierarhizare corectă a salarizării la buget în care să fie luată în calcul, în primul rând, respectarea demnității conceptului de muncă drept un folos adus societății și impus ca obligație pentru a fi acceptat ca membru al acesteia. E adevărat că dreptul la muncă este garantat de Constituție, dar aprecierea valorii fiecărui domeniu de activitate este lăsat la mâna politicului. Și de aici, ne-am cam pribegit norocul.
3. La nivel local, întâmplări de gen „aștept provincia”. O rupere de nori a rupt Reșița. Bineînțeles că administrația a dat-o pe teoria conform căreia nu i se substituie lui Dumnezeu, că nici pluvialele din Cosmos nu ar fi putut prelua un asemenea volum de precipitații etc. M-aș fi simțit mai în siguranță dacă mi s-ar fi spus despre proiectele de amenajare hidrotehnică ale cursurilor de apă ce fac ravagii în municipiu la fenomene meteo extreme. Dacă mi s-ar fi prezentat un proiect de sistematizare a străzilor din întreaga localitate, nu doar centru, cu rigole, cu canale pluviale, așa cum se face într-un oraș deștept. Și atenție, nu a fost prima calamitate provocată de precipitații în ultima sută de ani. Nu, asemenea fenomene se repetă de ani buni. Dar, de unde nu e, nimeni nu cere.