Despre interesele vânătorilor în Caraș-Severin sau de ce nu are ursul coadă…

Bogat în suprafețe de pădure, județul Caraș-Severin nu este atractiv numai pentru doritorii de lemn, ci și pentru pasionații de vânătoare care găsesc în miile de hectare de pădure seculară un fond cinegetic perfect.

Nu de puține ori, însă, aceste interese, ale exploatatorilor de pădure și ale vânătorilor, ajung să se intersecteze cu cele ale dezvoltatorilor de turism, o dezvoltare a turismului generând și o dezvoltare a comunităților locale. Doar că, de cele mai multe ori, aceștia sunt blocaţi de primii, care nu au nevoie de „audiență” atunci când taie păduri virgine sau ne împușcă fauna din Munții Banatului. Cam cum e astăzi la Ersig, acolo unde Centrul de vânătoare este încercuit cu gard și nimeni neinvitat nu are posibilitatea de a vedea nimic din toată desfășurarea activităților de acolo.

De aici și tăcerea cu privire la păduri, chiar și a unor ONG-uri de mediu, care se fac că nu văd nici când cad copacii, nici masacrele lui Țiriac, aceiași care, în alte colțuri ale lumii, organizează astfel de partide de vânătoare pe bani mulți. Cum sunt safariurile organizate de WWF, despre care noi am mai scris.

Poate că nu întâmplător aceste interese sunt exact afaceri în zona de vânătoare sau în vecinătatea ori în intersectare cu acestea. Deși vânătoare nu poți să faci în zone turistice! Așa că, se pare, unii mai inteligenți, sub masca diverselor ONG-uri, nu fac altceva decât să alunge investitorii din zonele lor de interese. Și, dacă mereu cauți bine, motive se găsesc mereu…

• Tweet
• Pin It