Despre interdicții

Interdicțiile ne însoțesc în viață încă de la naștere. Bine, în stadiul de nou-născut mai mult o trag părinții, dar totul cu dedicație pentru tine, mica minune sosită pe Pământ. Nu lăsați ferestrele deschise, nu-i dați încă lapte de vacă, nu-i faceți baia prea fierbinte, nu-l scoateți afară mai devreme de o lună etc. După trecerea unui an, cea mai tare interdicție mi se pare cea cu nu lăsați copilul descoperit noaptea. La fel cum mi se pare și cea cu nu lăsați copilul dezbrăcat, în timp ce tu stai în curul gol sub aerul condiționat.

Trecem la perioada în care puiul de om își poate lua pe propria cârcă interdicțiile. Nu umbla la aragaz, nu-ți băga degetele în priză (de parcă ai putea!), nu te apleca pe geam, nu fugi pe scări, nu pleca de lângă buni etc. Două de top: nu înghiți guma de mestecat că ți se încurcă mațele și nu bea atâta apă că-ți cresc broaște-n burtă! Treci de grădi și ajungi la școală. Să nu transpiri. Să mănânci tot sandvișul. Să nu alergi. Să nu te bați. Să fii atent la ore. Observați că trecem deja de la o simbioză interdicție-grijă-poruncă la o interdicție-sfat.

Și, încet, încet, ajungi la maturitate. De aici, iadul pe pământ. Interdicțiile iau forma bunăvoinței, stimei, aprecierii și, ca un corolar, a dragostei. Din grijă, dragoste și prietenie ți se sugerează că ar fi mai bine să nu… decât să. Știi, pentru viitorul tău, pentru familie etc. Ai vrea și tu, om mare de acum, să te exprimi, să te iei cu lumea de piept pentru adevărurile și principiile ce le-ai dobândit până la vârsta ce o ai. Nu, dragule, lasă-i pe ăia să se bage, ce treabă ai tu? Vezi-ți tu de familia ta. Ce, schimbi tu lumea asta? Dar… Niciun dar. Și nu ți-o spune o voce singulară, se adună un întreg cor de cunoscuți, amici și inamici, interesați sau dezinteresați. Toți îți interzic. Firește că ești deja la vârsta la care faci pișu pe interdicția lor. Dar ei ți-au spus. Și cu cât mai mari vor fi dorințele tale de a schimba lumea, cu atât mai mari în funcții vor fi cei ce îți vor impune interdicția.

Privind lucrurile din altă perspectivă, decalogul interdicțiilor ni l-a adus Moise din munți și dăinuie de două mii de ani. Vedeți, până și interdicțiile sunt atinse de mitul atingerii idealului. Dacă decalogul pomenit ar fi respectat, ar dispărea interdicțiile, pe motiv de futilitate.

La final vă dezvălui și ce mi-a venit să scriu despre interdicții. Plajă pe malul Egeei. Vânt puternic și valuri. Dacă până în preziua momentului amintit turiștii se aventurau în larg și la peste 50 de metri, în condițiile date nimeni nu se îndepărta mai mult de cinci metri de țărm. Fără fluierele disperate ale salvamarilor, fără alerte. Autointerdicție? O mai rumeg și revin.

• Tweet
• Pin It