De vorbă cu un visător: reșițeanul Grațian Mihăilescu, despre școală, voluntariat și fapte bune!

Este cunoscut ca antreprenor, consultant, publicist, analist cu o experiență națională și internațională în domeniul dezvoltării, comunicării, politicilor publice și inovării. A studiat în Germania, Belgia, Italia, Ungaria, Serbia şi SUA. A fost bursier al Comisiei Europene și a colaborat cu Banca Mondială, Guvernul României și Adunarea Regiunilor.

Și-a descoperit pasiunea pentru comunicare încă din copilărie, de pe vremea când spune că juca fotbal cu pioneze și ar fi dorit să devină comentator sportiv. Avea dintotdeauna înclinații spre latura umanistă și le este recunoscător părinților că nu l-au presat să facă ceva anume, ci l-au lăsat să aleagă, să învețe din propriile greșeli și să se dea „singur cu capul de pereți”.

De curând, în casa copilăriei de la Reșița a retrăit momente ce țin de definirea lui ca om. A parcurs cu nostalgie numeroasele amintiri pe care le-a găsit rânduite și păstrate cu sfințenie de mama sa, care nu mai este de ceva vreme. A răsfoit caiete de teme din școala generală, numeroase compuneri, eseuri, desene de pe vremea când îi era profesor renumitul artist plastic Petru Galiș și care îl lăsa să își exprime după pofta inimii creativitatea în culori.

Cine ar crede că omul împlinit de azi, ajuns la recunoscută maturitate profesională, vorbitor a patru limbi străine, expert specializat în studii europene și cu un doctorat în științe politice cu focus pe dezvoltarea orașelor, a fost un rebel în timpul liceului, neînțeles de profesorii rigizi care i-au pus eticheta de „elev-problemă”? Spune că era nonconformist, avea opinii proprii și o argumentație puternică, dar nimeni nu s-a obosit să-i acorde atenție. Era vremea anilor ’90 când învățământul încă suferea de tarele comunismului, iar profesorii nu erau deloc deschiși către nou. Sistemul era riguros și meticulos, nu permitea flexibilitate și creativitate, trebuia să tocești, să înveți foarte bine la toate disciplinele. Îi plăcea abordarea vestică din învățământ și de aceea nu agrea metodele clasice de predare de la noi. Din acest motiv intra mereu în conflict cu unii dintre profesori. A și rămas repetent în clasa a IX-a (la Mate-fizică, cel mai renumit liceu din oraș) din cauza matematicii, disciplină pe care nu o îndrăgea deloc. În schimb, ceea ce a iubit nespus a fost comunicarea, pentru care s-a dedicat trup și suflet, urmând Facultatea de Comunicare a Universității de Vest din Timișoara, secția Jurnalism. A exploatat orice oportunitate studențească ivită și pentru prima oară a plecat cu o bursă Erasmus la Universitatea din Tubbingen-Germania. Au urmat alte destinații pentru formarea sa de unde s-a întors de fiecare dată mai plin de informații, mai dornic să împărtășească altora din cunoștințele și experiențele acumulate, să aplice modele experimentate deja în Europa, venea acasă mai plin de elan. Mărturisește că tot timpul și-a dorit să schimbe lucruri, să învețe, să creeze, să inoveze, să aducă schimbarea în mentalitate și să transforme în bine societatea. Dar de fiecare dată, la revenirea acasă, a trăit cele mai mari dezamăgiri și a promis că nu se mai întoarce.

„Am fost dezamăgit pentru că era o cloacă de oameni corupți care luau decizii pentru restul lumii. Era vremea în care fără sprijin politic, fără suport din partea unor oameni influenți, nu puteai să faci nimic. Toată harta corupției din țară, realizată de ProTv, era roșie, cu președinți de consilii județene, primari, consilieri anchetați pe acte de corupție. La un moment dat, în 2008, după un an în Germania și alți doi petrecuți la Bruxelles, am revenit, visător cum sunt și azi, să fac proiecte. Programam întâlniri și le vorbeam persoanelor responsabile din administrații locale despre dezvoltări urbane și orașe smart, dar nici nu mă băgau în seamă, nimeni nu părea interesat să mă asculte. Pur și simplu oamenii nu cred că înțelegeau ce le explicam.”, spune reșițeanul care venea din Vest cu o abordare nouă, o altfel de viziune despre dezvoltare și atragere de fonduri europene. Ba chiar la un moment dat a avut ideea de a propune autorităților din vestul țării înființarea unei reprezentanțe regionale a Banatului la Bruxelles. Expunerea proiectului a fost convingătoare, participanții au fost încântați, dar mai mult decât promisiuni și felicitări nu a obținut nimic. „Am lăsat Bruxelles-ul pentru România și m-am trezit acasă, fără niciun ban în buzunar. Acela a fost momentul de cădere când eșecul m-a marcat și am intrat într-o depresie cruntă. Dar lucrurile care nu m-au doborât atunci, m-au întărit pentru că sunt un caracter puternic, un luptător, încăpățânat și ambițios.”, spune Grațian Mihăilescu.

S-a reclădit plecând în 2010, din nou, cu o bursă a Comisiei Europene, revenind în 2012 definitiv! Și de atunci construiește lucruri, ajută la creșterea proiectelor sale și se implică în acțiuni de voluntariat. Spune că voluntariatul este recomandat oricui, indiferent de vârstă, nu doar tinerilor pentru că „îți modelează personalitatea și te face un om mai bun. Se creează niște mecanisme, experiențe, pe care nu le poți avea decât fiind voluntar”. Este atașat proiectului său de suflet EduCab, care reprezintă o comunitate de oameni implicați în capacitățile educaționale din zone marginalizate sau din țări aflate în curs de dezvoltare. Dar EduCab este dezvoltat și în România.

„Pe mine m-a legat o prietenie puternică atunci când am intrat în acest proiect, practic am ajuns în 2016 să construim o bibliotecă în Bangladesh, într-o țară în care rata analfabetismului este foarte ridicată, poate cea mai ridicată din lume și pot să spun cu mândrie că împreună cu prieteni din această țară (cu o populație de 170 de milioane de locuitori) am construit prima bibliotecă din bani privați. Asta înseamnă că undeva lângă Pădurea Bengal pentru mai multe sate din zona Shatkira există cărți donate de noi, într-o bibliotecă construită prin energiile puse cap la cap între mine și prietenii mei, Mihai si Saed, fost coleg cu mine la un master în Europa”. Proiectul cuprinde acțiuni similare în Tanzania, iar de anul acesta și în Nepal. Mai este în pregătire pentru 2022 o expediție, cu același caracter, pe Coasta de Est a Africii.

De-a lungul anilor și-a dat seama că lumea nu e obișnuită să comunice, să asculte, nu are răbdare să facă asta și a simțit că poate acționa, că e domeniul său de nișă și poate transforma oamenii, le poate canaliza atenția spre ceea ce se întâmplă lângă ei. De aceea a creat (celălalt proiect al său) – UrbanizeHub, un start-up online global, un generator de idei, o comunitate de oameni visători cu ajutorul cărora spune că face diverse studii de cercetare.

„Avem nevoie de o viziune a orașelor viitorului, avem nevoie de specialiști și de proiecte care construiesc orașele viitorului, de politici, de idei și atunci conceptul de Hub unește toate aceste lucruri: politici publice, idei, specialiști (arhitecți, urbaniști, peisagiști, specialiști în digitalizare). Ne dorim să devenim lideri în comunicare pe tema dezvoltării urbane și să construim o comunitate de oameni care vor să îmbunătățească orașele în care trăiesc. Cu ajutorul UrbanizeHub, liderii orașelor, cetățenii și comunitatea de afaceri pot lucra împreună, pot dezbate idei și pot acționa pentru a face orașele mai primitoare și mai inteligente.”

UrbanizeHub este pentru oamenii visători care vor să vină cu idei și să le pună în practică pentru a trăi într-o lume mai bună. Este pentru oamenii inteligenți care gândesc într-un mod neconvențional și cred în viitorul dezvoltării urbane durabile și al tehnologiei. „Suntem o organizație hibrid, cu oameni implicați din toată România, avem și colaboratori externi, din Copenhaga și Viena. Nu avem un birou de când ne-am înființat, suntem prezenți foarte mult online, iar modul de lucru este unul «future of work», adică lucram online dinainte de pandemie, deci suntem peste tot. Ne bucurăm că avem un impact destul de mare, ne știe lumea la nivel național, pornind de la oameni din politică, administrație, economie, ne sunt cunoscute activitățile și asta ne bucură. De 5 ani vorbim despre primării, dar noi nu am primit niciodată niciun ban de la primării! Lucrez cu oameni cu experiență variată, majoritatea cu studii făcute în străinătate, care înțeleg altfel procesul de dezvoltare decât este el perceput în România și încercăm să transmitem această viziune asupra orașelor și sperăm ca peste 10 ani să avem orașe așa cum le gândim noi acum”.

Privind în urmă, reșițeanul Grațian Mihăilescu spune că nu este produsul unei singure școli universitare și ceea ce face acum este modelat de experiența avută în universitățile din Europa. Nu au fost studii într-un singur domeniu, ci interdisciplinare, ca dovadă și proiectul UrbanizeHub, care este un mix între comunicare, marketing, urbanism, strategie, politici publice, adică sunt mai multe componente, ceea ce reflectă studiile sale din ultimii 20 de ani. Practic teza sa de doctorat a fost o noutate, fiindcă nu există o singură disciplină care să studieze orașele. Îi este recunoscător profesorului său coordonator, de asemenea reșițean, prof. univ. dr. Silviu Rogobete, pentru că l-a susținut și îndrumat.

Pentru viitor își dorește să crească și mai mult proiectul UrbanizeHub și depune multă energie pentru a coagula comunitatea care s-a strâns în jurul său. Se bucură de întreg parcursul de până acum și apreciază greutățile peste care a trecut, mai ales în anul 2018, când un accident l-a dus la un pas de tragedie. De atunci spune că trăiește mai intens, se bucură de momente, de oameni, de prieteni.

„Cred că noi nu ne dăm seama ce bine e că vedem, ce bine că auzim, că simțim, avem picioare… Lumea nu se gândește așa, prioritate au mereu alte lucruri, bani, relații, neîmpliniri, dar de fapt altele contează și din păcate nu suntem conștienți de asta. Mă uit cu încredere către viitor, am o abordare mult mai optimistă decât acum 15 ani. Pentru că până la urmă fericirea nu este un țel final, ci călătoria pe care o parcurgi, să ne bucurăm deci cu toții de călătorie!”

• Tweet
• Pin It