De la croasant la alte fandoseli

Franceza este darnică, iar româna – primitoare. Dintr-un astfel de parteneriat complementar au ieşit lucruri trainice: eleganţe şi simplităţi culinare. Iată forma lor corectă, având credinţa că lucrurile îşi încep făgaşul cu numele:

1. Croasant, s. m., pl. croasanți. Încadrarea e fermă, dicţionarul – reper, uzul – de neignorat, pe de altă parte. Cu toată deschiderea lucrărilor normative şi lejeritatea cu care se raportează majoritatea vorbitorilor la normă, forma *croasante nu cred că va ajunge alternativă oficială.

2. Foitaj, s. n., pl. foitaje. Surprinzător, poate, forma *foietaj nu este notată în dicţionarele actuale. Mi se pare interesantă forma folosită (asocierea cu foaie să fie de vină?), care ar întrece cu siguranţă numărul apariţiilor formei indicate ca fiind corectă.

3. Omleta – şi ea franţuzească (< fr. omelette) – nu ridică probleme de ordin formal. *Omleta de ouă este deja un pleonasm expirat, neinteresant pentru discuţiile lingvistic-spumoase.

Cam atât despre elemente adaptate.

4. *A la grec? Nu. Forma oficială este aceasta: à la grecque (fr.) [grecque pron. grec] (grec-que) loc. adj., loc. adv. (DOOM2). 

5. Salată de boeuf [oeu pron. ö] – un alt element neromânizat, scris ca în franceză. Pronunţarea sau scrierea sunt elemente des personalizate, personalizată e şi prepararea, astfel că, nu de puţine ori, boeuf e reinterpretat ca nume propriu, iar salata cu carne de vită e o salată cu ce carne ai la îndemână. Aş îndrăzni să spun că e situaţia inversă a lui xerox.

6. Foie gras (ficat gras) este o specialitate culinară de lux, lipsită însă de tratamentul luxos al dicţionarelor.

7. Dacă foie gras-ul e pronunţat cu uşurinţă, elementul franţuzesc Bain-Marie parcă ne face să-nghiţim în sec înainte să-l pronunţăm: [bẽmarí].

8. Camembert [pron. camãbér] şi Merlót [ot pron. o] îşi păstrează şi ele particularităţile, etichetele produselor de pe rafturile româneşti demonstrând că reţeta produs străin importat – nume preluat ca atare nu dă greş. Nu totul se adaptează şi nici nu trebuie forţată adaptarea. Călătoriile cuvintelor dintr-o limbă în alta nu sunt făcute cu aceleaşi mijloace, ceea ce înseamnă că nici rezultatele nu sunt unitare.

P.S. De la fandoseală la fason, fasoane. De la sensul: mod; formă (a unei haine, a unei pălării); croială, model s-a ajuns la un sens special, figurat, uşor depreciativ:  nazuri, mofturi, fandoseli. Tot franceza ni l-a dat: façon.

 

 

• Tweet
• Pin It