De la cartofărie la prăjitorie

Am convingerea că științele limbii n-au menirea să strice dulceața colocvialului sau să submineze prospețimea noutăților, ci să le ordoneze, să le integreze, să le justifice, să le ofere suport. Desigur, cel puțin trei ingrediente trebuie să apară într-o analiză puternică: precedentul, frecvența, necesitatea. Creativitatea realităților culinare e uimitoare! Am scris despre cartofărie săptămâna trecută, argumentând că aceasta e varianta ce ar avea susținere: *cartofisserie este o creație ușor bizară: o alăturare dintre un cuvânt românesc (de origine germană) şi un fals prefix franțuzesc, -ie şi –erie (concurente) fiind, de fapt, sufixele care indică un loc unde se vinde ceva. Așadar, varianta care ar putea fi susținută de logică şi de științele limbii este cartofărie (cuvânt format astfel: un substantiv (cartof) + un sufix (-ărie) – ambele elemente existente în limbă)

Azi e rândul unei alte găselnițe actuale: prăjitoria. În cazul acesta, lucrurile sunt și mai simple, sunt clare, iar denumirea stă, fără dubii, sub semnul corectitudinii. Ce e prăjitoria? Am avut de unde selecta, descrierea aceasta m-a cucerit, așa că o las aici: „prăjitoria de cafea este pentru noi artă și pasiune. În prăjitoria noastră transformăm cafeaua crudă de culoare verde în aromate boabe de culoare maro închis, pasiunea noastră este de a selecta, a prăji și a ambala cafeaua cu atenție pentru ca produsul final să fie perfect”. Pe scurt, la prăjitorie cafeaua este selectată, prăjită și ambalată, cafeaua proaspăt prăjită fiind produsul care se vinde în acest loc purtător de sufix.

Realitatea din spatele cuvântul e diferită de cea descrisă de cuvântul cafenea. Magazin de cafea? Mult prea sec pentru un loc cu poveste. O poveste cu… cafea, despre cafea, iar, în cazul meu, o poveste despre un cuvânt. A prăji – prăjitor de cafea – prăjitorie (de cafea). Cum se cheamă, oare, cel care face asta – agentul uman, cum ar veni? Prăjitor de cafea? Greu de acceptat. Până la alte căutări, ne folosim de o altă poveste, a unui croitor de cafea: „am găsit pe internet un prăjitor de cafea, am închiriat un spațiu, o croitorie dezafectată din oraș, am amenajat-o și i-am spus «Croitoria de cafea»” (life.ro). Deși conceptul e străin (în Italia, de pildă, ideea unei prăjitorii de cafea este frecvent materializată, vizibilă), îmi place că am găsit o etichetă românească pentru o activitate de poveste, boemă, atentă la nuanțe și la gusturi. Unde mai pui că un astfel de business presupune detaliu și finețe? Cu precizia artizanului de cafea s-a creat și acest cuvânt simpatic: prăjitoria, iar răbdarea și timpul îi vor oferi statut oficial. Nu cred că e un lexem efemer, care a apărut dintr-o necesitate contextuală, de moment, ci un cuvânt de care avem nevoie pentru a denumi o idee tot mai des materializată: „Apar prăjitorii în toată țara ca ciupercile după ploaie, ciupercile bune. Pasiunea e în creștere, tehnologia din ce în ce mai accesibilă, așa că sunt premise bune să ajungem să avem câte o prăjitorie pe fiecare stradă. Şi de ce n-am avea? De ce n-ar fi prăjitoriile de cafea precum brutăriile?” (cafeafarazahar.ro).

În final – o surpriză și argumentul suprem că prăjitoria nu e nicidecum o copilărie (lexematică): prăjitoríe „f. Fabrică de prăjit (de ex., cafea)”. Deși cuvântul nu apare nici în DEX, nici în DOOM (și nici în alte dicționare tinere), apare în Dicționaru limbii românești, lucrare lexicografică din 1939 (v. www.dexonline.ro). Ce întoarcere frumoasă la ce-a fost odată, ce recuperare utilă și ce realitate frumoasă acoperită de litere românești!

• Tweet
• Pin It