Dacă-i frig, se poartă tweed!

„Lingvistul nu creează, ci descoperă.” (Ion Coja, Preliminarii la gramatica rațională a limbii române: 7)

Mi-au rămas în minte cele citite și citate ca un refren care mă bate zdravăn la cap acum, la început de an.

O fi descoperirea asta chiar vidată de orice urmă a creativității? Oare intuiția nu își face cumva loc printre fragmentele de discurs științific-argumentativ? Chiar dacă descoperirea lingvistică nu are la bază nimicul sau transpunerea netrunchiată a vreunui colț interior, chiar dacă obiectivitatea, bibliografia sau cercetarea amănunțită descriu demersul lingvistului, bucuria curiozității de a căuta și de a găsi, de a descoperi, de a anticipa și de a croi drum cuvintelor noi prin tradiția lucrărilor normative nu poate rămâne nerecunoscută. „[…] omul, ființa concretă, biografică sau cel puțin documentară […] stârnește îndeobște o anume curiozitate indiscretă” (Florin Mihăilescu, Permanența rațiunii critice: 36), iar această curiozitate nu poate fi decât big-bangul în formă incipientă a unei descoperiri.

În ultima vreme mă tot ocup și preocup de realități lipsite de neaoș (de la feluri de mâncare la chestiuni sportive sau mondenități lingvistice picate de pe podium în dicționar). Ceva de sezon: tweedul. Deși perfect traductibil prin românescul „stofă”, care nu necesită deschiderea vreunui dicționar, tweedul stăpânește nu doar revistele de modă, ci și dicționarele. Notat de DEX, DOOM, DN și MDN, cuvântul are paradigma completă: tweed, tweeduri, tweedul, tweedurile. Mă întreb ușor naiv și de-nceput de ce n-am putea spune stofă? Ce are în plus acest simpatic British? Câteva contexte, în căutarea acelui sparkle de noutate: „Ducesa de Cambridge a ales să poarte o rochie midi din tweed”. (www.one.ro); „Dacă ești la primul tău articol din tweed, alege un sacou sport care este potrivit tipului tău de ten”. (http://www.stilmasculin.ro). Tot din revistele de modă se poate desprinde o definiție (dacă nu oficială, măcar una… de lucru): tweedul este un material țesut din fire de lână de diverse nuanțe. Lapidar descris, dar bogat și interesant de privit din punct de vedere istoric, diacronic, dar și din perspectiva cultivării limbii. Atractiv din punct de vedere sonor, explozie a alăturării literelor străine la nivel de discurs, cuvântul are un avantaj clar în fața țesăturii de lână denumite în chip autohton, printr-un cuvânt de origine germană, Stoff. Așa cum jobul dă o altă nuanță muncii sau serviciului, tweedul reinventează ceea ce cunoaștem deja că se află în spatele stofei. În aceste condiții, aproape că-mi vine să renunț la întrebarea de la care am pornit. Realitate britanică, denumită britanic, expresie vestimentară a prezentului postmodern, liberal și puțin constrângător. Notat de dicționare, cu paradigmă ce nu ridică probleme, tweedul are toate șansele să-și continue periplul nu doar prin revistele de modă, ci și prin lucrările lexicografice. Așadar: nu-l deromânizați, scrieți-l fără cratimă în formele-i articulate sau la plural.

În concluzie, noutatea lexematică asupra căreia m-am oprit e, de fapt, veche: are un istoric lexicografic, o memorie culturală și multe șanse să rămână înveliș sonor pentru o realitate extrem de cunoscută în lumea modei, mereu preocupată de nou. Dincolo de superficialități formale, eu rămân ocupată și preocupată de noul vocabulesc și de toate avatarurile expresive ale acestuia.

• Tweet
• Pin It