„Dacă dragoste nu am, nimic nu sunt”

Sunt vorbele apostolului Pavel în scrisorile sale către corinteni. În opinia mea, este esența trecerii noastre prin viață. Este, dacă vreți, esența credinței. Cum o fi ea denumită de patriarhi, ayatolahi etc.

Fundamentul credinței cred că este iubirea. Iubirea aproapelui, mai mult decât iubirea de sine. Și mă întreb și mă revolt când văd că, în numele credinței, al iubirii implicit, se varsă sânge. Nu contează ce culoare are. De creștin, de musulman, de hindus, de mozaic, este sânge de suflet după care plâng familii și prieteni. Ni se impune oarecum, prin politica de aliniere, să plângem pentru unii și să luptăm pentru alții. De unde și cum am putea găsi resursele interne pentru a defini că moartea unui copil, a unei femei, a unui bătrân, a unui soldat poate fi bună sau rea? Nu este pur și simplu moarte? Poate defini cineva că decedatul a murit pentru o cauză nobilă sau pentru un complot? Cine definește în cele din urmă jaloanele după care se desparte dreptatea de injustiție? Mergem pe aleatoriu? Chiar suntem atât de înapoiați încât să recurgem la forța brută? Da, rachete, tancuri, obuziere etc. Jandarmul Lumii își clădește economia națională pe producția de armament. Și oriunde unde prinde prilejul, bagă bățul prin gard. Și îi ajută pe unii sau pe alții, în funcție de resursele minerale și de poziția geostrategică a beligeranților. În toată nenorocirea pică victime colaterale mii de civili. Refugiați sau, mai grav, victime colaterale.

Cred că v-ați dat seama că scriu aceste rânduri după evenimentele din Israel. Și evreii și arabii, profund religioși. Dacă nu chiar fundamentaliști. De peste o săptămână se bombardează, se atacă cu rachete, se ucid reciproc. Rachetele cu care se face prăpăd, or fi israeliene, or fi palestiniene? Americane sau rusești, poate? În mintea mea, și Alah și Dumnezeu sunt tot una. Sunt suma sufletelor noastre, la care cred că ne raportăm și le cerem îngăduința de a trăi. De a ne suporta unii pe alții, de a ne iubi pentru a duce omenirea asta mai departe. Atât de mult pământ nelocuit este pe Lumea asta, atât de multe ape sunt încă nestăpânite, munți și teritorii ce își așteaptă coloniștii. Dar nu, milioane de evrei și de arabi se bat pe suprafețe infime raportate la nivel global, pentru că acolo s-a născut El. Cel care ne cere să ne iubim. Și ei se ucid reciproc în numele iubirii față de El. Chiar nu pot crede că iubirea se impune cu rachete și mitraliere.

Nu pot încheia aceste rânduri decât cu ce am început: dacă dragoste nu am, nimic nu sunt.

• Tweet
• Pin It