Dacă a văzut că toată țara sare, Reșița a făcut și ea plimbare

Îmi este foarte greu să scriu acest articol, din mai multe motive. Primul şi cel mai important este amintirea lui 1989. De mai bine de 27 de ani încerc să-mi ling rănile, orgoliul şi să-mi demonstrez că nu am fost masă de manevră. Unul dintre sutele de mii de cetăţeni ieşiţi în stradă şi folosiţi pentru descărcarea a două, trei încărcătoare de pistol mitralieră la Tîrgovişte. Acestea, ca încununare a celor descărcate în demonstranţii anului 1989. Nu am fost decât un pion în jocurile geo politice şi în mintea nemernicului Iliescu.

În seara adoptării suburbane, dacă nu mişeleşti, a celebrelor ordonanţe de urgenţă ale Guvernului, am simţit din nou revoltă. Fără a mai sta pe gânduri, am lansat pe Facebook apeluri de a ne plimba aseară prin Centrul Civic al Reşiţei. Am fost prezent şi, pe undeva, am fost bucuros că în Reşiţa mai există spirit civic. Astăzi, frustrările lui 1989 au revenit. Am încercat să fac o minimă analiză la rece. Cu orice argument veneam, găseam altul să-mi dărâme raţionamentul. Aşadar, încerc să vă încurc şi pe dumneavoastră.

1. Împotriva cui protestăm? Avem stânga şi avem dreapta. Stânga a tras cu dinţii de perpetuarea unui sistem ce ţine alături, pe acelaşi galantar, ţărănimea, muncitorimea, intelectualitatea. Adică, egalitate pentru toţi. Evident că liderii stângii s-au dovedit a fi mai egali decât cei păstoriţi, prin sinecuri şi multe, multe tunuri. Culmea, au adoptat şi unele măsuri considerate de dreapta.
2. Dreapta s-a remarcat permanent prin a declara că orice măsură de creştere a nivelului de trai al populaţiei este „nesustenabilă”. Ne-a apropiat (vândut?) organismelor euroatlantice.

Trebuie să observăm că ambele au avut şi au un fir roşu ce le leagă pe viaţă. Nababi crescuţi pe fonduri guvernamentale şi europene. Vânzarea fără discernământ a patrimoniului naţional cu avantaje personale şi de partid evidente.

Rând pe rând, în funcţie de rezultatul alegerilor, au făcut trăznăi, din prea multă lăcomie sau, acum, de frica încarcerării.

Cu toate acestea, am ieşit aseară în stradă. Am constatat că mulţimea era formată din „lume bună”. Civilizaţie, bun simţ, numai lucruri bune. La lozinci, puţin pe lângă obiectivul principal, ordonanţele date pentru hoţi. Preponderent s-a strigat împotriva PSD. Mă rog, or fi considerat concetăţenii că este mai percutant. Nu vă fac o descriere pe minute a manifestării pentru că sunt convins că aţi aflat până acum. Pe scurt, după centru, s-a mers în coloană la sediile municipal şi judeţean ale PSD, unde s-a urat de bine.

Mă simt oarecum confortabil că Reşiţa este în rând cu ţara. Dar revin la frustrările mele legate de 1989. Coşmarul este legat de un deja vu petrecut cu ceva timp în urmă în Ucraina. Şi o întrebare. Să fie atât de prost Dragnea încât să nu fi ştiut că, prin decizia guvernului său, nu face altceva decât să aprindă fitilul? Dacă a făcut-o conştient? De-abia acum cred că avem de-a face cu un coşmar.

• Tweet
• Pin It