Da, bă, a furat, dar a dat și la alții

Ori de câte ori se apropie alegerile, nu contează care, încep să apară întrebările întrebătoare, vorba amărășteanului de rând: „Bă, pe cine votăm, bă, de primar, de senator, de președinte?” Bună întrebare. Că niciodată nu știm ce să facem. Mereu oscilăm între a merge la urne și a sta acasă, la bârfe cu vecinul de palier sau cu locatarii adunați pe banca din fața blocului, iar până la urmă tot prost ieșim.

Dacă îi întrebăm pe nea Pârlică și ortacul lui de cinzeacă la birtul satului, amândoi dependenți de ajutorul social, răspunsul va fi simplu: pe Vasile! Vasile fiind primarul în funcție. „Bine, bă, dar nu vezi că lu’ Vasile al nostru i se rupe de tine, nu-i mai ajungi cu prăjina la nas, iar tu tot sărăntoc ai rămas? Că i-o luat lu’ fii-su mașină scumpă, lu’ fie-sa i-o cumpărat apartament la oraș, el își face casă nouă. De unde, bă, atâția bani, dacă nu din hoție?” Bună concluzie, că dintr-o leafă de bugetar, fie ea și de primar, nu ai cum să faci atâtea în trei-patru ani. Poți să te dai peste cap, să mănânci o dată în zi, să stai seară la lumânare, că n-ai, bă, cum să faci atâta economie. Dar amărășteanul are replica la el: „Da, bă, a furat, dar a dat și la alții.”. Ha, ha, ha. Bună chestia asta. „Bă, dacă o dat, o dat din buzunarul lui? De la mă-sa de acasă?”. Terminați, bă, cu prostiile!

La fel e și la Parlament: „Eu votez cu ăștia care mi-or mărit pensia și lu’ fii-miu leafa de bugetar.”. Privire aruncată peste umăr: „Bă, fraierule, ție ți-o crescut pensia cu 200 de lei, iar lor cu cinci mii de lei. Așa, votează, fraiere care ești!” Adică, cum fraier? „Bă, dar nici cu ai tăi nu votez. Cu hoții și cu cu tâlharii ăia care știi bine ce promiteau în campania trecută.” Nervos, celălalt încearcă să-l facă pe amicul său să înțeleagă cum stau lucrurile: „Cap sec ce ești, tu nu înțelegi ce-ți spun eu? Tu 200, ei cinci mii de lei.” Convins că dreptatea e de partea lui, celălalt vine cu argumentul forte: „Bă, măcar ăștia mi-or dat, nu mi-or luat cum or făcut ai tăi când au fost la guvernare.”

Să nu mai vorbim de președinție. Acolo e raiul de pe pământ: „Auzi, neică, nu ți-a fost destul zece ani cu dulapul ălă? Acu’ îl vrei pe plagiatorul ăsta cu pensie specială. Ce dracu, bă, așa proști ne crezi?” Dulapul. Dulapul cu șase case cumpărate din meditații. Bună constatare. „Bă, mai bine plagiatorul decât covrigarul de Buzău. Așa să știi!”
Abia aștept să treacă iarna asta, să vină primăvara, să apară ghioceii și propagandiștii lu’ pește prăjit, cu al lor slogan: „Da, bă, a furat, dar a dat și la alții.”.

• Tweet
• Pin It