Pe Gheorghe Doja, tipul ăla din manualul de istorie de până în ’89, așezat pe un tron înroșit în foc, îl chema, de fapt, Székely György, ceea ce în traducere înseamnă Secuiu Gheorghe. Mult mai târziu, în adolescență, pe unde îl purtau pașii, întindea mâna și se recomanda: Dózsa György. Gheorghe Doja i-au zis 400 de ani mai târziu, când au apărut manualele cu stema Republicii Populare Române, alea fără Brătieni, Maniu, Regele Carol și Principele Mihai.
De-a lungul timpului, ungurii din Transilvania vorbeau contradictoriu despre dânsul: ba că ar fi fost tâlhar, ba cavaler și căpetenie de cruciați. Că îi sărea țandăra din te miri ce și una două se lua la trântă sau se duela cu câte un nobil țâfnos, cu nasul pe sus. Mai ales la băutură făcea din astea. Altfel spus, bărbații nu aveau o impresie deloc bună despre el. În schimb, femeile oftau după fiecare înâlnire cu György. Plăcut la ele mustața răsucită și vorba aspră, poruncitoare, dar și faptul că era înalt, un pachet de mușchi, chiar dacă n-avea timp să meargă regulat la sală. Cu alte cuvinte, a fost și luptător neînfricat, când era cazul, dar și un pui de techergheu, de șmecher, cum ar veni, profitând din plin de acele vremuri în care bărbații erau mai mereu plecați să lupte cu turcii. În mare, un personaj aproape obișnuit pentru vremurile de la 1500 și ceva.
După Al Doilea Război Mondial, spun documentele vremii, se producea o minune Dumnezeiască în Ținutul Secuiesc, când Gheorghe Doja devine erou internațional, faptele sale de biruință fiind revendicate și asumate, potrivit unor comentarii competente, de către comuniștii lui Janos Kadar, secretarul general al Partidului Comunist Ungar. Se spune că, în timpul unei vizite tovărășești făcută la București, acesta i-ar fi spus lui Gheorghiu Dej: „tovarășe Ghiță, dacă tot nu ne dați Ardealul, măcar lăsați-ne să avem și noi eroul nostru aci, în secuime. Să arătăm lumii întregi că pe aceste meleaguri noi ne-am luptat dintotdeauna cu birocrația, dar și pentru drepturile noastre la care nu renunțăm în vecii vecilor.”. În virtutea relațiilor frățești și de prietenie ce animau cele două țări și popoare, ca și acum de altfel, Dej n-a avut nicio obiecție de făcut, așa că mitul eroului Gheorghe Doja, fost Székely György și Dózsa György a explodat pur și simplu în poeziile și cântecele de vitejie scrise speciale pentru el, în cărțile și în scenariile de film care nu au întârziat să apară.
După 1990, Gheorghe Doja a fost scos din manualele școlare pentru a lăsa locul lu’ Esca și PRO TV-ului, după care românii erau în limbă. Să mă ierte neamurile lu’ Székely György, dar așa se întâmplă atunci când scrii istoria pe fițuici, pe care apoi uiți unde le-ai pus.