Cum îți așterni, așa dormi!

„Nu avem cvorum, nu avem ședință, mergem acasă. Gata!” Spovedania unui om resemnat, învins de sistemul ticăloșit? Aiurea! Romeo Dunca nu este tipul de bărbat care să se împărtășească la biserică și nici să se resemneze cu una, cu două, deși, dacă stăm și analizăm cele petrecute ieri în ședința CJ, ar trebui să-i dea serios de gândit pentru cele 16 luni rămase din acest mandat. Totuși, după mai puțin de trei minute (cea mai scurtă ședință din istoria acestui Consiliu Județean, dacă nu cumva din țară), Romi părea resemnat, mai cu seamă că, pe lângă absența în bloc a Opoziției, au lipsit și doi liberali care au condus la lipsa de cvorum.

Dacă în cazul lui Bașag, Iuda I, lucrurile erau lămurite mai de mult, în privința celuilalt consilier județean liberal absent ele par să devină o certitudine: „Miloș a fost, a vorbit cu mine și văd că a plecat. Eu i-am spus să nu negocieze, să fie drept și corect, indiferent de ce nemulțumire are, noi nu facem politică!” Pe bune, Romi? Voi nu faceți politică în CJ? Dar ce dracului faceți? Vă jucați de-a „mama și de-a tata”, de-a „hoții și vardiștii”, de-a „țară, țară, vrem ostași” sau vă adunați să vă scobiți în nas? Bă, tu chiar așa de proști ne crezi? Puiucule, ești demn de milă! Cine ai fost și ce-ai ajuns! Ai pățit-o ca și Cîțu care, în prostia lui, numai că nu s-a rugat de PSD să guverneze alături de PNL. Tu ai pierdut doi consilieri liberali și te pregătești să intri în Opoziție. Asta e cea mai mare realizare a mandatului tău. Ce-și face omul cu mâna lui se numește lucru manual.

Și la sfârșitul celor două minute și 56 de secunde de ședință, ar fi vrut să zâmbească, să facă glume cu sala goală, în încercarea de a-și masca dezamăgirea și neputința, dar sunt convins că avea gura ca iasca, iar glicemia o luase razna. Părea pierdut printre gândurile care îl apăsau în acele clipe, căutând răspunsul care nu mai venea la întrebarea care îi râcăia creierul: „cu ce ți-am greșit eu, Doamne, de mă pedepsești în halul ăsta?” Câtă filosofie în cinci, șase cuvinte ce-i veniseră atunci în minte! Câtă neputință de a înțelege și de a accepta greșelile făcute în trecut. Undeva, de sus, dincolo de tavanul sălii de ședință, o voce cunoscută lui îi gâdila scărița și nicovala urechii: „cum îți așterni, așa dormi!”

Ce răi sunt uneori, domnule, camarazii cu care pleci la drum!

• Tweet
• Pin It