Cum am fost securist şi apoi n-am mai fost

Declar, din capul locului şi pe propria mea răspundere că, înainte de 1989, nu am avut niciodată nici cea mai mică legătură cu fosta Securitate. Să intrăm acum în incredibila poveste. Într-o seară, cu câteva zile înainte de Anul Nou, bâjbâiam pe calculator, să văd, la Mircea Cavadia, ce trăznăi a mai făcut. Şi dau peste un blog al unui tip din Cluj, unul Horia Muntenuş, care mă plasează cu poză, cu tot tacâmul, drept informator al fostei securităţi. Întâi, am crezut că am halucinaţii. Evident, după ce am căzut de pe scaun. Mă uit iarăşi, nu dispăruse nimic. Eram tot acolo. Poza, din 2010, când am fost făcut Cetăţean de onoare al judeţului. Dedesubt, Mircea Cavadia, scriitor. Nu părea a fi nicio îndoială. Postarea era din august 2011. Aşadar, de un an şi cinci luni eram informator al securităţii şi eu habar n-aveam! Suficient timp să mă vorbească tot globul pământesc. Incredibil! Tot ce clădisem eu în atâţia ani fusese aşezat pe o nemernicie cât casa. Groaznic! În primele două zile, am vrut să mă spânzur. Era tot ce-mi trecea prin cap. După alea două zile, am făcut alt plan. Nu, întâi îl omor pe porcul ăla, care mă inventase turnător şi apoi mă spânzur. Întrebarea care mă zăpăcea de cap era de unde până unde? Nu exista absolut nici un temei să ajung acolo. În mod cert, nu mă cunoştea. Cum dracu ajunsese la mine? M-a dat cineva? Cine era în spate, în faţă, sus, jos? Aşa îmi zbârnâiau minţile. La vreo săptămână, nevastă-mea, care mai avea puţin şi făcea explozie, zice, eu nu mai rabd, îi trimit un mail, să văd ce-mi răspunde. Compun o întrebare,  i-o trimite. Culmea, răspunsul vine cu maximă repeziciune şi  el suna  astfel: „Stimată doamnă, regret eroarea comisă şi am şters postarea nenorocită, care îl priveşte pe domnul Cavadia. Vă asigur de respectele mele şi vă cer iertare pentru acest incident stupid. Îi doresc scriitorului putere de muncă şi multă sănătate! La fel şi dumneavoastră, deodată cu urări de bine pentru Anul Nou. Horia Muntenuş”, 30 decembrie 2012. Cum adică, eroare, postare nenorocită, regrete, incident stupid? De unde până unde m-ai scos securist, idiotule? Alt mail, alt răspuns, după cum urmează: „Mea culpa – într-adevăr, nu îl cunosc pe scriitorul Mircea Cavadia, nu l-am întâlnit vreodată şi nu i-am citit decât câteva editoriale în presă, în urma acestui dialog pe care îl am cu dumneavoastră. Incidentul l-am provocat din pricina unei erori, pe care mi-o asum, îl regret profund. Mă frământ enorm în urma greşelii pe care am comis-o. Cer iertare. Îmi voi cere scuze public pentru asta. Horia Muntenuş”, 31 decembrie 2012. N-am mai răbdat şi am pus mâna pe telefon. A bălmojit ceva cu un fişier cu scriitori şi poza l-a dus la nume, alte bâlbâieli, IT-iste, din care n-am priceput nimic. Tot întreba, printre scuze şi regrete: ce să fac, ce să fac acum? Regret enorm etc. Aproape plângea, se ruga să-i dau numărul de telefon. Am închis, plin de scârbă. Şi la câteva ore primesc Scrisoare deschisă, pe care o vedeţi publicată de câteva zile mai jos. Dar cine este, până la urmă, acest bezmetic? După cum se prezintă singur şi după cum o fac şi alţii, aflăm că este scriitor, poet şi eseist, membru pe la cinecluburi, producător, regizor şi scenarist, multiplicator de informaţii, năzdrăvan şi, dacă îşi publică diploma de licenţă şi sentinţa de divorţ, urmează a fi primit în Academia Română. Paranoia? Turbare? Boala lui Kalakis? Cred că ceva între toate astea. Dar eu ce vină am?

Scrisoare deschisă domnului Mircea Cavadia

Stimate domnule Mircea Cavadia,

 Uneori, în viețile oamenilor apar și se strecoară greșeli majore. O astfel de greșeală, a mea, vă privește. Dintr-o eroare, pe care îmi e greu să mi-o explic, numele și fotografia dumneavoastră au apărut pe o listă postată pe blogul meu. Această listă făcea trimitere la numele unor oameni care, conform datelor comunicate de CNSAS, ar fi colaborat cu Securitatea. Îmi fac MEA CULPA. În legătură cu domnia voastră nu există nici o referire care să vă pună în vreo relație cu defuncta instituție comunistă. Dimpotrivă, referitor la dumneavoastră, sunt mărturii care vă relevă caracterul integru.

Sunteți un scriitor și un dramaturg apreciat, o personalitate culturală importantă în spațiul cultural național și un ziarist de excepție. Regret enorm acest incident stupid. Și vă cer iertare. Vă expediez această scrisoare deschisă pentru a înlătura orice brumă de suspiciune legată de dumneavoastră. Îmi recunosc public greșeala de redactare pe care am înlăturat-o și vă asigur de întreaga mea considerație.

Cu respect,

Horia Muntenus

• Tweet
• Pin It