Cum este prezentată Reșița într-o carte turistică germană

România este o țară turistică excepțională, turiștii stau mai ales în regiunea Transilvania, însă nu numai Transilvania este o destinație grozavă. Conform cărții de ghid turistic german „Rumänien” de „Michael Müller Verlag”, regiunea Banat are multe locuri turistice frumoase printre care și Reșița.

„Reschitza nu se află doar la poalele Muntelui Semenic, ci și în mijlocul unei regiuni pline de zăcăminte de fier și cărbune. Orașul industrial pustiu a devenit un important district minier siderurgic. Majoritatea oțelului care se află în Turnul Eiffel provine de la Reschitza! Cehii germani au venit în secolul al XVIII-lea în zonă, dar și italieni și polonezi.

Muzeul de Locomotive (Expoziția Locomotivelor): Pentru pasionații de căi ferate, există un motiv pentru a opri scurt în oraș. O colecție de locomotive vechi poate fi vizualizată gratuit pe un site accesibil liber, deschis în orice moment. Prima locomotivă românească a fost produsă la Reschitza în 1872 într-o sucursală a companiei austro-ungare StEG (Compania Feroviară de Stat). În următorii 90 de ani, 1.461 de locomotive au părăsit lucrările Reschitza, majoritatea abia după 1920.

Expoziția în aer liber prezintă 16 locomotive istorice, inclusiv prima din 1872. Muzeul este situat la nord-vest de centru în cartierul Triaj de pe Strada Timișoarei. Din păcate, niciuna dintre exponate nu este explicată – deci ceva pentru cunoscători.”

Lacul Văliug (Lacul Văliug): Rezervorul înconjurat de păduri se cheamă de fapt Lacul Gozna, dar de obicei se numește Lacul Văliug după satul cu același nume. Lacul acumulează apele râului Bârzava și este o frumoasă zonă de agrement pe care orășenilor din Reshitza și Timișoara le place să o viziteze. De altfel, satul Váliug a fost fondat în secolul al XVIII-lea de coloniști austrieci din Salzkammergut.

Garana (Wolfsberg): Satul romantic din Munții Semenic a fost fondat de Sied maus din Pădurea Bavareză și Pădurea Boemă. După căderea Zidului, a avut loc un exod către Germania. Cu toate acestea, Wolfsberg nu s-a încheiat după aceea, pentru că există noi „coloniști”: cetățenii români au vechile case cumpărate ca casă de vacanță, iar unii dintre foștii rezidenți se întorc și ei în casele și fermele lor în vacanță.

Wolfsberg se prezintă astăzi ca un frumos sat de munte: case albe cu obloane verzi, vedere la munți, case de oaspeți frumoase. Cu toate acestea, calmul s-a încheiat când fanii vin la Festivalul de Jazz Gărâna o dată pe an.

Nu există autobuze sau trenuri în sat, deci aveți nevoie de o mașină sau o motocicletă. Dar: Dacă luați autobuzul de la Reschitza la Văliug (a se vedea mai sus sub lacul Văliug) și întrebați șoferul autobuzului într-o manieră prietenoasă, el ar putea conduce cei câțiva kilometri până la Wolfsberg.”

Autor: Amelie Cohrs
Traducere: Dan Trisca

• Tweet
• Pin It