Cum era să rămânem într-o noapte fără flotila aviatică!

România nu are nevoie de război pentru ca aparatele de zbor ale Armatei să se prăbușească precum cărăbușii amețiți de clarul de lună din luna mai. Nici măcar de cele trei ceasuri rele din folclorul popular, ci doar de câteva pale mai puternice de vânt, de câțiva stropi de ploaie cu gheață și de neșansa de a te ridica de la sol într-o miercuri, zi de post și de rugăciune. Așa cum s-a întâmplat cu două zile în urmă cu un MIG 21 și un elicopter. În mai puțin de 40 minute, avionul, elicopterul și opt militari s-au făcut una cu pământul. Rezultatele anchetei le vom afla peste 50 de ani.

În 32 de ani, România a pierdut nu mai puțin de 20 de MIG-uri. Adică unu, unu și ceva pe an. Asta în condiții de pace. Dacă Ștefan cel Mare ori Mihai Viteazu ar fi avut în dotarea oștirilor lor aceste avioane, astăzi nu am mai vorbi de Podu Înalt ori de Călugăreni. De asta zic, ce bine că pe vremea aia oamenii se băteau cu iatagane, furci și măciuci ori se luau la trântă, capitol la care ai noștri erau net superiori turcaleților.

Revenind la miercurea cea neagră a începutului de martie, noroc că nu mai bate vântul deasupra României, altfel în două, trei săptămâni riscăm să le pierdem și pe celelalte 28 de MIG-uri care, din motive de prudență, se găsesc în hangarele Armatei. Nu mai amintim de miliardele de dolari luate de la Educație, Sănătate ori Cultură, să fim și noi în pas cu NATO și cu MIG-urile lor, care au aceeași vârstă cu generalii, fără număr, ai Armatei Române.

În orice țară normală din lume, ministrul Apărării ar fi trebuit să demisioneze a doua zi. Ca să nu mai vorbesc de generalii și comandorii flotilei. Nea Vasile, ce zici? Hai, don Dâncu, fă-ți curaj și arată-ne că ești bărbat. Că vorba aia, dacă acum cu opt morți nu te dai la o parte, atunci când?

• Tweet
• Pin It