Cum au activat datoriile istorice ale UCMR

Cei doi foşti manageri ai uzinei reşiţene sunt găsiţi vinovaţi de către specialişti pentru intrarea în insolvenţă a societăţii. Chebuţiu şi Preda sunt arătaţi cu degetul pentru plăţi privilegiate şi neprioritare.

Cu ocazia privatizării, uzina reşiţeană a beneficiat de o serie de facilităţi fiscale. În primul rând, a fost scutită de la plata datoriilor faţă de stat, datorii acumulate până la data de 31 decembrie 2003. Acestea se ridicau la peste 56 milioane lei. În plus, a beneficiat de eşalonarea la plata pe cinci ani a obligaţiilor bugetare restante până la aceeaşi dată, în valoare de aproape 11,5 milioane lei. O altă facilitate importantă de care s-a bucurat UCMR în momentul privatizării a fost scutirea de la plata dobânzilor şi a penalităţilor acumulate până la finele anului 2003, în sumă totală de peste 114 milioane lei. Pentru a beneficia de toate aceste facilităţi, uzina trebuia să-şi onoreze la timp obligaţiile faţă de bugetul de stat apărute după privatizare. Până în 1 noiembrie 2009, UCMR ar fi trebuit să achite aproximativ 11.400.000 lei, lucru care nu s-a întâmplat. Astfel că, la data de 20 decembrie 2009, ANAF a reactivat datoria istorică de 168 de milioane de lei şi un rest de plată din debitele eşalonate, în sumă de 1, 6 milioane.

“La începutul anului 2010 societatea avea faţă de ANAF o datorie totală de 170.827.990 lei, la care se adăugau obligaţiile fiscale accesorii, care doar pentru perioada 2004-2006 erau cifrate la peste 47 de milioane de lei, precum şi obligaţiile curente. La data intrării societăţii în insolvenţă, 6.12.2011, ANAF acumulase faţă de UCMR o creanţă totală de 528.117.019 lei, reprezentând 58,76 la sută din totalul creanţelor înscrise la masa credală a societăţii”, se precizează în buletinul procedurilor de insolvenţă.

2009, anul prăbuşirii UCMR

Specialiştii spun că incidentul din decembrie 2009 a avut un impact hotărâtor asupra UCMR . Pierderile au fost tot mai mari şi au avut efect de domino. Neachitarea datoriei istorice a determinat ANAF să pună poprire pe conturi, lucru ce a dus la paralizarea activităţii uzinei. Contractele n-au mai putut fi respectate, potenţialii clienţi n-au mai avut încredere în UCMR după arestarea celor doi manageri, Adrian Chebuţiu şi Adrian Preda, concedierile din această vară fiind fireşti în astfel de condiţii. “Considerăm că persoanele care se fac vinovate de neplata obligaţiilor fiscale şi reactivarea datoriei istorice a societăţii sunt Adrian Chebuţiu şi Adrian Preda”, au concluzinat specialiştii în insolvenţă.

Puteri depline pentru Chebuţiu şi Preda

În raportul amintit se arată că, potrivit deciziei Consiliului de Administraţie nr. 7/8.06.2004, Adrian Chebuţiu a dobândit puteri executive semnificative. Acestuia i-a fost delegată competenţa de aprobare a operaţiunilor în conturile societăţii, precum şi încheierea contractelor comerciale cu valori de peste 100.000 de euro. “Aceste competenţe au fost exercitate în perioada 2009-2010 personal de către Adrian Chebuţiu sau, de cele mai multe ori, prin intermediul lui Adrian Preda – director executiv, în baza unor împuterniciri punctuale speciale acordate exclusive de către Adrian Chebuţiu. În această calitate, cei doi au coordonat plăţile efectuate de către societate în perioada august – decembrie 2009, direcţionându-le către destinaţii neprioritare în raport cu plata obligaţiilor fiscale curente, conducând la activarea datoriei istorice şi la aplicarea în cascadă a tuturor consecinţelor acesteia”, se precizează în acelaşi document.

Bani au fost!

În perioada august – septembrie 2009, UCMR a avut bani şi încă foarte mulţi. Au fost folosiţi însă pentru altceva decât pentru priorităţile societăţii. S-au făcut plăţi în valoare de 24 de milioane de lei cu titlu de aport capital social, împrumut Club Sportiv şi donaţii. Asta, în ciuda faptului că plata a doar 11,4 milioane de lei ar fi permis societăţii să se bucure în continuare de facilităţile acordate în momentul privatizării. Cu alte cuvinte, să evite activarea datoriilor istorice.

Şi asta nu e tot. Chebuţiu şi Preda au preferat să bage în perioada 2009-2010 nu mai puţin de 34 de milioane de lei în UCM Turnate, UCMR devenind asociat majoritar al acesteia, deşi societatea respectivă înregistra pierderi. Aportul în numerar din 2009, în sumă de 21 de milioane, s-a făcut exact în perioada în care UCMR trebuia să-şi plătească datoriile către ANF. “Mai mult, întreg aportul poate fi considerat pierdere pentru societate deoarece din acesta UCMR Turnate a plătit active achiziţionate de la UCMR. De asemenea, cei doi manageri executivi au preferat să facă împrumuturi şi donaţii în perioada analizată, în sume semnificative, deşi acestea nu erau prioritare în raport cu plata obligaţiilor fiscale”, arată raportul specialiştilor în insolvenţă, contestat de Chebuţiu şi Preda ca fiind realizat pe baza unor data incomplete şi chiar false.

Pentru stingerea obligaţiilor fiscale restante, UCMR a beneficiat de o infuzie de lichidităţi din partea Energy Holding. E vorba de peste 20 de milioane de lei. Concluzia din buletinul de insolvenţă este că Adrian Chebuţiu şi Adrian Preda au “deturnat scopul iniţial al fondurilor şi au dispus plăţi semnificative către societăţi afiliate, în multe dintre acestea având interese personale directe sau indirecte”. Doar nouă procente au ajuns la bugetul de stat!

“În opinia noastră, neplata obligaţiilor fiscale curente în decembrie 2009, având drept conecinţă activarea datoriilor istorice în 2010, a fost principala cauză care a generat incapacitatea de plată a societăţii, culminând cu intrarea acesteia în insolvenţă în decembrie 2011”, VF Insolvenţa SPRL

• Tweet
• Pin It