Cronicile Medici’s Timișoara: Stresul ocupațional, maladia timpurilor noastre! Strategii de adaptare explicate de dr. Gabriela Monica Marinescu

„Stresul este o stare intensă și neplăcută care, pe termen lung, are efecte negative asupra sănătății, performanțelor și productivității. Este un sindrom general de adaptare care comportă trei stadii: de alarmă, de rezistență și de epuizare”, spune dr. Gabriela Monica Marinescu, medic primar medicina muncii cu competență în medicina radiațiilor la Clinicile Medici’s Timișoara.

Stresul la locul de muncă duce la disconfort sau la disfuncționalități de ordin fizic, psihic și/sau social, exteriorizate printr-o sumă de manifestări fiziologice, emoționale, cognitive și comportamentale ca reacție la o muncă prin care suntem suprasolicitați. Angajatorii trebuie să se asigure că organizarea muncii, în special respectarea orelor din program, dar și a pauzelor, nu au efecte adverse asupra organismului și au responsabilitatea de a lua toate măsurile pentru eliminarea oboselii excesive.

Stresul ocupațional poate duce la scăderea performanțelor companiilor prin creșterea absenteismului, prin scăderea performanței și productivității, prin creșterea ratei accidentelor, a plângerilor din partea clienților sau prin înlocuirea lucrătorilor absenți.

Ne stresăm? Ce ne stresează?

„Factorii de stres de la locul de muncă sunt multipli. Factori care țin de companie: stilul de conducere, lipsa de obiective clare, comunicarea slabă și lipsa de informare în cadrul organizației, neimplicarea în schimbările de la locul de muncă, lipsa sprijinului din partea coordonatorilor, statutul (rolul) neclar în organizație, obiective și priorități contradictorii, raport dezechilibrat între responsabilități și nivelul de pregătire. Factorii individuali sunt la fel de importanți în dezvoltarea stării de stres, prin incapacitatea persoanei de a-și construi un plan coerent și realist de carieră și de a-și stabili obiective clare de viață. Secundar vor apărea incertitudini și frustrări în dezvoltarea carierei, statut incert, lipsă de recunoaștere, nesiguranța locului de muncă, lipsa de asumare a unui program clar de instruire, slabă participare la luarea deciziilor sau lipsa controlului asupra propriei munci”, a spus dr. Gabriela Monica Marinescu.

Printre relațiile de la locul de muncă se numără izolarea fizică sau socială, lipsa de comunicare, conflictele interpersonale, agresivitatea verbală sau hărțuirea sexuală. De asemenea, poate exista un conflict de responsabilități și de roluri între viața profesională și cea personală mai ales în cazul femeilor. „Din categoria proiectării locului de muncă fac parte sarcinile repetitive și monotone, riscurile semnificative de accidentare și îmbolnăvire profesională, lipsa de competență, sarcinile de muncă supra sau subîncărcate, lipsa prioritizării activităților, munca în schimburi sau programul de lucru cu ore suplimentare”, a mai adăugat dr. Gabriela Monica Marinescu.

Cum se manifestă stresul?

Frecvent apar dificultăți în luarea deciziilor, tulburări de memorie, tulburări de somn, erori, incapacitate de concentrare, decizii pripite, neliniște sau agitație. 

„Are loc scăderea performanței în muncă, se comit greșeli, se instalează oboseala, iritabilitatea, rezistența la schimbare, pierderea interesului pentru muncă, întârzieri, absenteism, pasivitate sau lipsă de implicare. În ceea ce privește modificările de comportament putem enumera: reacții agresive, critici aduse celor din jur, abuzuri, hărțuire și chiar vandalism. Dăm dovadă de comportament imatur, reacții emoționale necontrolate, nervozitate, certuri, ton necorespunzător sau de un comportament negativ: refuzul de a asculta sfaturile și sugestiile celor din jur, agresivitate”, a completat medicul. 

Efectul de bumerang

Specialiștii spun că, în organizații, persistența condițiilor stresante de muncă este asociată cu creșterea absenteismului, a întârzierilor, intensificarea mișcărilor de personal, scăderea performanțelor și a productivității, scăderea profitului, a calității muncii și a produselor, creșterea ratei accidentelor de muncă și creșterea numărului de boli profesionale.

Dr. Gabriela Monica Marinescu ne prezintă câteva strategii de adaptare la stresul profesional: 

1. Recunoașterea problemei de sănătate sau legate de muncă;
2. Tratarea problemei stresului ca pe oricare altă problemă;
3. Intervenție în miezul problemei;
4. Implicarea lucrătorilor care cunosc cel mai bine problema respectivă;
5. Utilizarea lucrătorilor ca experți;
6. Înțelegerea necesității intervenției conducerii în structura organizațională;
7. Utilizarea unor țeluri și responsabilități clare, în mod programat;
8. Utilizarea unor soluții diferite pe termen scurt și lung;
9. Participarea angajaților la procesul de prevenție a stresului la locul de muncă.

• Tweet
• Pin It