Copiii, în relație cu prezentul. Le explicăm ce se întâmplă în Ucraina?

Un copil din trei s-a confruntat cu stări de anxietate și a avut nevoie de consiliere și suport psiho-emoțional, procentul crescând la peste 50% în cazul adolescenților, conform datelor prezentate de Salvați Copiii în cadrul unui studiu realizat în timpul pandemiei.

Situația devine și mai sensibilă în contextul războiului dintre Rusia și Ucraina, un eveniment de proximitate despre care specialiștii spun că nu ar trebui transformat într-un subiect tabu. A-i proteja pe cei mici nu înseamnă a le ascunde realitatea, explică Ancuța Coman-Boldișteanu, psihoterapeut sistemic de cuplu și familie, cu două specializări în terapia centrată pe emoții și tehnica de lucru cu traumă, EMDR.

„Partea de protejare nu înseamnă să le ascundem ce se întâmplă. Este necesar să ne adaptăm la vârsta copilului atunci când îi povestim. De exemplu, în primii ani de viață, copiii nu au o reprezentare a ceea ce înseamnă un război. Dar putem să se explicăm că, așa cum oamenii se ceartă, așa și țările se ceartă. Și din această cauză suntem îngrijorați, pentru că două țări vecine cu noi sunt în această situație. Cel mai important pentru copii este să înțeleagă că nu e ceva ce ei au făcut greșit, că nu familia se dezbină; practic, să le explicăm de unde vine procesul nostru emoțional în cuvinte care să aibă sens pentru ei. Putem folosi figurine sau povești, putem folosi desene sau orice simțim că ajută. Pe măsură ce vârsta e mai înaintată putem să stăm de vorbă diferit cu ei, dar e necesar să le povestim pentru că oricum află de la alți copii, de pe stradă, de la școală. Cel mai bine este să afle de la noi, să le oferim spațiu să povestească ce îngrijorări au”, a spus Ancuța Coman-Boldișteanu.

Mai mult, este sănătos să îi implicăm în acțiunile dedicate refugiaților.

„De exemplu, în a face pachete pentru refugiați și să îi ajutăm să învețe în felul acesta să fie alături de ceilalți. Cel mai important este să nu facem din acest subiect unul tabu, despre care nu se povestește în casă. Copiii au nevoie de spațiu de exprimare. Ajutorul față de ceilalți este și el un astfel de spațiu prin care simt că pot face ceva”, a mai spus Ancuța Coman-Boldișteanu.

Cum ne putem da seama că ceva nu este în regulă?

„Ne putem da seama în funcție de comportament. Pot să aibă mai puțină răbdare, chiar și în ceea ce privește jocurile pe care le practicau cu mare plăcere înainte. Pot avea stări de furie, irascibilitate mult mai ridicate. Pot avea coșmaruri, pot adormi greu. Corpul și reacțiile copiilor ne vorbesc. Pot apărea și manifestări la nivelul corpului: dureri de cap, de stomac, erupții pe piele etc. Dacă suntem conectați la ei, ne putem da seama că ceva nu funcționează pentru ei așa cum ar avea nevoie. Sunt semne pe care cu siguranță le vedem”, a mai explicat Ancuța Coman-Boldișteanu.

• Tweet
• Pin It