Constantin Galescu omagiat la Caransebeș, la 40 de ani de la moarte

Muzeul Județean de Etnografie și al Regimentului de Graniță din Caransebeș a organizat astăzi, 15 aprilie de la ora 12.00 expoziția cu titlul: „Constantin Galescu, publicist – În Memoriam (1935 – 1981)”, în sala de expoziții a instituției de cultură, în colaborare cu mai multe instituții de cultură din județ și cu susținerea Consiliului Județean Caraș-Severin.

Cine studiază istoria presei din Banat descoperă personalități care au avut un rol deosebit atât în cadrul meseriei jurnalistice, cât și în privința locului în care au trăit au scris și pe care l-au promovat prin ziare și reviste. Un astfel de om a fost și Constantin Galescu, jurnalist, autor de versuri și proză, care a scris mai bine de 10 ani la ziarul Flamura din Reșița, și care a lucrat la Stația de radioficare din Caransebeș.

Constantin Galescu s-a născut la Caransebeș la 1 mai 1935, fiind al 4 lea copil al familiei Galescu Nicolae și Cornelia. Din fragedă pruncie se arată pasionat de cărți și de poveștile rostite de frații săi mai mari. Mai târziu s-a atașat de cinematograf și de spectacolele care rulau în acea perioadă în orașul Caransebeș. La 11 ani visa să ajungă medic din dorința de o vindeca pe mama sa. În 1956 s-a înscris la Facultatea de Ziaristică din București. În 1957 revine la Caransebeș și se angajează ca redactor șef la Stația de Radioficare, iar 4 ani mai târziu în 1961 publica schița „Împăcare”, în revista Scrisul Bănățean obținând premiul I, numele său apărând alături de Arghezi, Jebeleanu, Eusebiu Camilar și alții. Tot atunci devine membru în cenaclul Nicolae Labiș din Oțelu Roșu și mai apoi în Cenaclul Ion Slavici din Caransebeș. În 1963 publică schițele „O repriză de Gândire” și „O discuție în familie”. A fost director al Clubului Muncitoresc Oțelu Roșu. Este premiat pentru cel mai bun reportaj în întrecerea corespondenților voluntari din Banat. În 1964 scrie piesa de teatru „Bârfitorii”, iar un an mai târziu în 1965 se înscrie la Facultatea de Filozofie la care renunță după doi ani, dar în 1966 se înscrie și la Facultatea de Drept pe care a absolvit-o după 5 ani. În anul 1967 devine redactor la ziarul Flamura din Reșița, unde, trei ani mai târziu devine redactor principal. Constantin Galescu este reprezentant al presei de după apariția județului Caraș-Severin în 1968 spune publicistul Gheorghe Jurma.

Omagierea unui ziarist, este un lucru ce se întâmplă destul de rar în județul Caraș-Severin, spune Jenică Munteanu, cel care l-a cunoscut pe Constantin Galescu când a venit în redacția Flamura. Nicolae Sîrbu spune că l-a găsit pe Constantin Galescu în redacția Flamura în 1972 și era dintre cei bine înfipți în redacție. L-a impresionat siguranța lui, și puterea de a aborda mai multe genuri gazetărești cu o lejeritate și cunoaștere aparate a oamenilor din zona Caransebeșului.

În 1971 devine membru în cadrul Uniunii Ziariștilor din România și timp de 10 ani semnătura sa apare în fiecare număr al ziarului Flamura la rubricile Reportaje, Foiletoane și Sociale. Cu emoție povestea despre Teiuș, despre dealurile și munții din jur, despre Timișul pe malurile căruia rătăcea melodramatic în anii tinereții.

A avut relații de prietenie cu Sorin Titel, George Suru, Horia Pătrașcu, Petru Vintilă, Horia Vasilescu, Nechifor Mihuța și alții.

Și acum la ani distanță din sertare ascunse găsim caiete de suflet și dor, talent și emoție, care poartă peste ani amprenta unei certe valori a celui care a fost Constantin Galescu, omul care s-a stins din viață în 1981 într-o zi de 15 aprilie în urma unui tragic accident, dar care a lăsat în urma lui o familie frumoasă care l-a iubit și prețuit.

La acțiunea de la muzeul caransebeșean au fost prezenți reprezentanți ai familiei Galescu, oameni de cultură, jurnaliști din Caraș-Severin, city managerul Primăriei Caransebeș, Florin Bogdea precum și reprezentanți ai instituțiilor de cultură din Caransebeș.