Consilierii navetiști ai președintelui!

Președintele Romeo Dunca are un număr de consilieri, a căror sarcină e de a-l sfătui ori de câte ori acesta nu știe ceva. Adică mai tot timpul, având în vedere cunoștințele președintelui în materie de administrație! După unii, ar avea șase. Șase consilieri. Alții spun că nu ar fi mai mulți de patru. De la a treia sursă a noastră, care e chiar Romeo Dunca, ar fi un număr nedefinit. Când a fost întrebat dacă sunt patru sau șase, conjudețeanul nostru, cu domiciliu în Dumbrăvița-Timiș, doar a zâmbit (dar ce zâmbet are, domnule, ce zâmbet, țucă-l uica pe el de președinte ce e), refuzând să ne lumineze. Îl și înțeleg pentru că în acele momente era preocupat să-mi bată obrazul că-l luasem la „perpulis” pe șeful său de cabinet, Zache Rădoi. Să-mi bată obrazul și să-mi transmită să-mi fie rușine, pentru că îndrăznisem să-mi dau cu părerea, neîntrebat, despre Zache. O dată, de două ori, de trei ori!

Revenind la consilierii președintelui, nici nu contează câți sunt aceștia. Poate fi unul singur sau pot fi douăzeci, rezultatul este același. Dacă Dunca nu ia în seamă reproșurile primarilor ori sfatul camaraderesc al șefului său pe linie de partid, Marcel Vela, atunci cum o să asculte de un consilier, cât de personal o fi el? Să fim serioși! La urma urmei, ce contează că ascultă sau nu? Și nici măcar cum i-a ales. Alta este în schimb nedumerirea! Ce i-a determinat pe acești oameni să accepte o astfel de funcție? Să se trezească cu noaptea-n cap, la propriu, să se urce în mașină, ca să ajungă la program, fix la ora 8? Nu o zi, două pe săptămână, ci de luni până vineri. Că salariul nu este unul care să te dea pe spate. Undeva la 4.000 de lei. Poate nici atât.

A, am uitat să vă spun că cei mai mulți consilieri ai președintelui sunt navetiști. Nu la Lupac, Bocșa sau Caransebeș, ci la Timișoara și Hunedoara. O sută, o sută și ceva de kilometri dus și tot atâția la întors. Pe banii lor. Înmulțiți litrul de benzină ori de motorină cu prețul de la pompă, mai un schimb de ulei și veți vedea că aproape jumătate din salariu se duce pe carburanți. Unde mai pui uzura mașinii ori că mai trebuie să și mănânce, că doar n-or veni cu sandviciul în mapă. Și chiar de-ar fi așa, tot mai cumpără o eugenia, un langoș, o turtă dulce. Alți bani, altă distracție. Uneori, poate au nevoie să facă pișu când sunt în oraș și nu or să se dea după platanii primăriei. E adevărat, cu 50 de bani pot face asta în budele inteligente ale primăriei, dar 50 de bani aci, alți 50 dincolo, se adună. Ce-o să le spună nevestelor la sfârșit de lună când vor tasta PIN-ul cardului? Că ei muncesc pe salariul minim pe economie? Sună ca dracu!

Și atunci, de ce acceptă consilierii toate astea? O fac de dragul șefului CJ sau să nu se plictisească stând acasă? Poate există alte interese în afara de a-l consilia pe președintele care oricum nu ascultă de nimeni. Cine știe, că de pomană nu bat zilnic drumurile de la Timișoara la Reșița ori de la Reșița la Hunedoara. Păi nu?

Și mai e ceva, de ce mai mereu Romeo Dunca își aduce lângă el oameni din Timiș? Consilieri, președinte de consiliu de administrație la spital, administrator public, arhitect-șef, ca să dăm doar câteva exemple. Fără să intru în bucătăria lui Romeo Dunca, e mai mult decât o neîncredere în liberalii cărășeni care l-au ajutat să ajungă președintele CJ. E o jignire. Altă explicație nu există!

• Tweet
• Pin It