Chirurgul Paul Purea, care a condus ani buni o importantă clinică din Germania, îi condamnă pe colegii săi de breaslă care au dezbrăcat halatele albe și au fugit din spitalele României în plină pandemie de coronavirus!
Purea cere mai întâi înțelegere față de medici, pentru că, oameni ca toți ceilalți, cunosc și ei uneori sentimente de teamă și îngrijorare. Tocmai de asta ar trebui înțeleși. Dar până la un punct! „Până la cel al dezertării fizice din «războiul de neatârnare al sănătăţii oamenilor» – exact din războiul pentru care singuri şi de bună voie s-au înscris şi s-au pregătit ani de zile. Într-o pandemie virotică, precum cea în curs, medicii nu numai că nu au voie să-şi părăsească pacienţii, dar nici măcar nu au voie să-şi strige exacerbat disperarea şi neputinţa! De ce nu? Simplu, pentru că de la ei se aşteaptă ajutorul, vindecarea, încrederea, alinarea, speranţa! Pentru că de la ei se aşteaptă acel «ceva» care nu poate fi oferit şi obţinut, în asemenea situaţii de groază, de la nimeni altcineva! Ei sunt cei care pot – şi trebuie! – să alunge frica altora, frica şi starea morbidă aciuată în trupul infectat cu virus Covid 19!”, a comentat Purea.
Cum, Dumnezeu, să dezertezi în faţa presupuselor pericole? – întreabă doctorul, astăzi consilier județean în Caraș-Severin. Și tot el dă încă un motiv pentru care atitudinea dezertorilor e de condamnat. Toți medicii din lume se află într-un moment sau altul în fața pericoului de a contracta o boală de la un pacient. „Aşa a fost dintotdeauna. Aşa va fi încă multă vreme de acum încolo! Atitudinea anumitor medici de a da bir cu fugiţii, de a părăsi acum pacienţii găsiţi în disperare de teama lui COVID-19, nu trebuie să surprindă totuşi pe nimeni. Fiecare cetăţean trebuie doar să ştie că, de ani buni, pentru o parte din medici, profesiunea lor nu mai este nici pe departe o profesiune de credinţă, izvorâtă din vocaţie şi devotament, din nobile chemări interioare de conştiinţă şi empatie sufletească cu și pentru pacienţi. Medicina a fost la început artă, a devenit cu timpul profesiune, apoi cândva a ajuns meserie, devenind în contemporaneitatea prezentă nimic altceva decât job. Un simplu job, uşor de obţinut şi foarte bănos!”, a concluzionat doctorul Paul Purea.