Comici vestiți ai micului ecran: Nicușor Dan

Pe vremuri, televiziunea națională avea în programele sale o emisiune cu acest nume. Rând pe rând, unii își reaminteau, alții luau cunoștință de Stan și Bran, frații Marx, Charlie Chaplin, Fernandel, Louis de Funes, Birlic, Dem Rădulescu, Jean Constantin. Roluri celebre, scene memorabile, amintiri de neuitat.

Și de câte ori nu ne-am zis că unul ca Birlic nu se va mai naște prea curând și că Puiu Călinescu rămâne inegalabil în gesturile care te făceau să râzi fără să rostească un cuvânt? Că vorba aia, comici ca ei, mai rar. Îi bucurau și pe țâncii de grădiniță, și pe oamenii în toată firea.

Aiurea. Lumea asta e plină de comedianți. De talente care te fac să râzi și să te întrebi: „Dar pe ăsta, de unde l-ați mai scos, bă? Că e leit Mister Bean.” Cu siguranță, cu toții înțelegem că este vorba de Nicușor Dan, cel care strălucește pe firmamentul umorului românesc de un an și mai bine, fiind la fel de bun, dacă nu chiar mai bun, decât Dorel, Bobiță și Robi din Las Fierbinți. Că oricât de trist am fi, oricât de solemn ar fi momentul pentru țară și popor, simpla sa prezență reprezintă garanția unui umor de calitate.

La început râdeau de el doar ăștia de la PSD și AUR. Ai lui din USR îi luau apărarea. Nu trebuia să explice, să deseneze în aer cercuri, pătrate, catene și ipotenuze sau să dea pe torogoată o prostie ca ăștia să râdă de el. Era suficient să se uite după ciori în timp ce pășea pe lângă covorul roșu, atunci când primea câte o delegație, să râdă ca proasta în târg pe când încerca să explice gesticulând și apelând la tot felul de lălăituri pe portativ: de ce….ăăă, lucrurile ca…. îîî, că… ăăă!

„Rupe-o, bă, odată” strigau băieții de pe margine, de parcă ar fi fost în galeria Rapidului. În loc să se supere, că doar e președintele țării, Nicușor râdea fericit, și ne făcea și pe noi să-i ținem isonul.

De când a acceptat propunerile PSD privind numirile șefilor de la parchete, de el au început să râdă și liberalii, ba chiar și ai lui din USR. Și în timp ce mulți sunt îngrijorați de un astfel de comportament, unii chiar s-au grăbit să-i recomande tot felul de medici, lui Nicușor nici că-i pasă și râde fericit, ca în cântarea aia „Fără griji și fără bani, ca la douăzeci de ani”

Dacă nu l-am cunoaște, am fi tentați să credem că își bate joc de noi. Dar așa, alt rău să nu fie, Gogule…

• Tweet
• Pin It