Colecţie parţială

Acum, când în toată ţara se dă foc la gunoaie, simt nevoia să fac un fel de recensământ. Câţi din băieţii, nu deştepţi, ci supradeştepţi au ajuns la puşcărie şi câţi vor mai ajunge. Întâi m-am gândit că e mai simplu pentru mine să-i dau analizei pe cei care, cu siguranţă, rămân în libertate. Dar am înţeles că un asemenea efort e şi fals, şi periculos. Pentru că nu ştii niciodată ce aduce ceasul DNA-ului, când şi pentru cine va suna el. Şi-atunci, de ce să-mi stric eu reputaţia? Ce-i în mână, nu-i minciună. Băsescu n-a scăpat, el este suspect în dosarul şantajului şi ameninţării televizate, ca şi procurorul general al României, Niţu, care „a împuşcat oameni la Revoluţieʺ. A împuşcat nişte terorişti. Dar teroriştii sunt şi ei oameni, nu-i aşa? Cel puţin aşa ne spune suspectul Băsescu Traian, căruia îi tremură chiloţii. Deşi ar trebui să fie fericit: dacă ajunge la beci, se va întâlni cu Elena Udrea şi cei doi porumbei se vor putea giugiuli fără a se mai feri, datorită regulilor locaţiei. Nu mai trebuie barcă, se pot da în bărci în camera aia intimă, nu pe nu ştiu care lac. De ce s-o fi răţoit mârlăneşte la Vrânceanu Firea, victima şantajului său? În discuţie este adus şi bileţelul galben, nu roz, ca în cazul lui Tăriceanu. Pe care scrie zece mii de euro, dat cu nişte acte de Oreste Teodorescu Elenei Udrea, de la care l-a recuperat Băsescu. Şi îl invocă cu mânie proletară, că Firea a spălat bani. Susţinerea lui are o hibă, pe care n-a băgat-o nimeni în seamă. Pe bilet nu scria 10 000 de euro, ci doar 10 000. Ceea ce e cu totul şi cu totul altceva. Dacă nici Băsescu n-a remarcat asta, înseamnă că procesul în sine l-a zăpăcit total. Mai departe, scrie-n denunţuri ca la carte. Băieţii şi fetele din arest încep să se spargă. Şi toate merg într-o singură direcţie. Acelaşi Băsescu Traian. Banii din retrocedări şi şpăgile din Microsoft au mers spre campaniile electorale ale lui Băsescu. Asta nu se mai poate ascunde, oricâtă manipulare ar băga în faţă. Aveţi obiecţiuni? De unde dracu să aveţi? Că vă revine în minte vorba aia cu femeia care te ridică şi tot ea te coboară. Şi Băsescu e şi el om, cu slăbiciunile alea. Să trecem la celebrul primar de Constanţa, Radu Mazăre. Între două zbânţuieli cu caiacul şi cu placa, a fost invitat la DNA, unde s-a dus pregătit: nişte mâncare, o carte, ce nu a fost cazul lui Vanghelie. Şi n-a mai ieşit. Prevăzător, băiatul! Că o dată invitat la DNA, nu se ştie dacă mai ieşi. Şi de ce ar ieşi? Să intre iar? Mazăre ştie chestia asta, de când a fost săltat de la chiftele. Nu ajunsese la desert, aşa că i-au dat drumul, să-l termine. Şi l-a terminat. Desertul, desigur. DNA-ul l-a întrebat: Ai terminat? Şi el a făcut prostia să spună da. Hai, că dăm şi noi fasolea. Şi o mănâncă Udrea pe toată. Iar Mazăre s-a dus. Ce era să facă?