Cine mi-s eu…

Pentru al doilea an consecutiv, organizatorii Festivalului răchiei şi al bucatelor tradiţionale româneşti și-au dat cu stângu-n dreptul. Din nepricepere sau din neputință. Nici nu mai contează. Pe vremea lui Frunzăverde și Hurduzeu, festivalul era o adevărată sărbătoare pentru producătorii agricoli din cele patru zări ale Banatului de Munte.

Aceștia veneau din Clisură, de la Bozovici, din satele de pe văile Carașului, Bistrei și Timișului, împreună cu primarii lor.
Vizitatorii, cetățeni veniți la odihnă și tratament, erau îndemnați să guste din bunătățile oferite cu drag și din suflet: răchie, brânză, slănină, caltaboș, fructe, prăjituri. Să vadă și ei cum se prepară bucatele în Banatul de Munte. Toți cei prezenți mâncau pe săturate. Nimeni nu sărăcia pentru o gură de țuică și de slănină, pentru un borcan de zacuscă sau de dulceață, pentru un caltaboș sau un sângerete. Ca atare, nimeni nu cerea un leu. Cei care luau pentru acasă, plăteau. Era cea mai bună publicitate ce i se putea face bucătăriei cărășene.

La fel se întâmplă și în țară unde au loc festivaluri gastronomice sau tematice. Degustările de produse tradiționale echivalează cu bomboana de pe tort. Să nu mai vorbim de festivalurile cu greutate unde sfârâie la proțap berbecuți, porci și viței, răchia și vinul curg în valuri, iar oamenii petrec non-stop două, trei zile.

De doi ani, la Herculane, îi numeri pe degete pe producătorii autentici. Majoritatea vin de la Cornereva, și unul, doi de la Luncavița și Verendin. În rest, pauză. Anii trecuți erau cu zecile. Vorbesc de producătorii autentici, nu de ăia care vin la târg cu saci de jumări și șorici cumpărați din supermarketurile nemțești. Vin, își pun marfa pe tarabe și încep să vândă. 80-100 de lei kilul de jumări și șorici. Tot ce contează sunt banii. Câți mai mulți. Nu tu degustări de licori bahice, că vorba aia, de asta festivalul ăsta este al răchiei și nu al apei plate de izvor, nu tu un platou cu „porcării.”. Ce viței și berbecuți la proțap! Pentru cei ce nu știu cu ce se „halește” un astfel de eveniment, îi îndemn ca pe viitor să meargă la sârbi, la Festivalul Strugurilor. Să vadă acolo organizare, atmosferă de sărbătoare autentică și distracție.

Din moment ce nici măcar președintele Consiliului Județean, Romeo Dunca, nu a catadicsit să fie prezent la Herculane, ce așteptări să fi avut de la organizatori? Aceștia s-au mulțumit cu faptul că au mai bifat o acțiune în calendarul întocmit la începutul anului. Să nu mai vorbim de primari, parlamentari ori politicieni, care s-au dat cu toții loviți. Cum să promovezi județul dacă tu nu ești în stare să aduci la un loc nici măcar un sfert dintre producătorii locali de răchie și produse tradiționale? Și ne mirăm că avem munți, văi, Dunăre, lacuri, dar nu avem turiști…

Din păcate, din tot ce a avut odată Banatul de Munte azi a rămas doar făloșenia. Dovadă și acest festival numit pompos, al răchiei și al bucatelor tradiționale…

• Tweet
• Pin It