Cine are carte are parte. Cine n-are, cam împarte

Cam pe aici ne aflăm de două, trei decenii. Profesori, doctori adevărați, ce au muncit cel puțin jumătate de deceniu pentru a li se recunoaște docența, au dat piept cu făcăturile ce și-au cumpărat titulaturile și posturile, implicit înălțimea scării sociale. Cei bine pregătiți, dar cu un handicap generat de rigiditatea coloanei vertebrale, au fost și sunt marginalizați pentru a le face loc celor ce sunt ceva mai „smart” și și-au tras o apartenență politică. Căci și acum, ca pe vremuri, partidul e în toate. Și da, mă refer la sistemul de învățământ. Grade, gradații, salarii de merit, toate sunt apanajul celor ce știu a vibra cu doctrina partidului aflat la putere. Învățătorii și profesorii ce au naivitatea de a crede că pentru a fi un bun profesionist este suficient să te comporți ca iconicul domn Trandafir o cam dau în bară.

Nu, profesia trece prin mizeria de partid. Rezultatele, aprecierile sunt doar niște mofturi ale unor gușați ce râgâie între felurile de mâncare ce li se pun în troacă. Le mai scapă în timp ce caută o scobitoare câte un rebel, câte un profesionist. Dar rapid este pus la punct.

Acum ajung și la grevă. Cum să nu te revolți și să ceri plata corectă pentru munca ta? Dascălul nu face cuzineți să nu se simtă dacă face un rebut. Rebutul său devine un caz social. Analfabetul funcțional, individul fără sentimente, inumanul ce nu face diferența dintre a ocroti o pasăre pe cuib și a-i sparge ouăle. Veniți și spuneți că dascălii dau meditații și se îmbogățesc pentru că nu plătesc taxe la stat. Câți dau meditații? Și de ce dau meditații? Este cumva o cale de a trăi omenește? Nicidecum la nivelul analfabeților ce sunt la conducere. Am un bun amic care „dă ore”. Dă și la stat impozit pe ce câștigă. Știți oare cum e viața lui? Cu excepția zilei de duminică, nu are timp pentru familie sau pentru altele. Este un profesor bun și, la fel ca alții asemenea lui, ar merita să trăiască decent din ceea ce prestează la școală. Dar bani serioși câștigă cei ce s-au știut orienta. Și orientarea asta a dat naștere, din păcate, la tot felul de rateuri educaționale.

Nu, nu-i putem pune în aceeași oală pe dedicați și pe ariviști, nu putem spune că toți cei din sistemul de învățământ sunt praf, cum nu putem spune acest lucru despre niciun domeniu profesional. Dar majoritar în țara asta, în orice domeniu am privi, la vârf și la comandă sunt ipocriții, proștii și tupeiștii. În popor se spune că grâul se alege de neghină. Așa în orice domeniu. Și argumentez, despre dascăli fiind vorba, cu vorbele răposatului meu prieten Tavi Doclin: „Dan, eu am început ca profesor de limba română. Dacă nu jumătate, cel mult un sfert din elevii mei nu și-ar fi luat examenul de bacalaureat, aș fi demisionat și aș fi plecat la vaci”.

• Tweet
• Pin It