Chiar și cu mască, totul se duce dracului

De ce sunt atâția oameni care nu mai au încredere în ceea ce spun autoritățile legat de COVID-19? De ce se înmulțesc protestele împotriva măsurilor luate de guvern în privința purtatului măștilor și a restricțiilor de circulație pe timpul nopții? De ce aceste proteste devin violente și de ce mereu și mereu ele sunt considerate drept manifestări politice?

De un an, în România nu se mai moare decât de coronavirus. Până și sinucigașii sunt victimele păcătosului virus. De un an, suntem sfătuiți să ne protejăm pe noi, să-i protejem și pe alții. Nu doar sfătuiți, ci chiar obligați să facem asta de teama amenzii. Să ne vedem de-al noastre, să mai terminăm cu ieșirile în oraș și parcuri, cu strânsul mâinii vecinului. Cu îmbrățișarea colegei de serviciu. Să păstrăm distanțarea, să nu ne mai privim sau să vorbim cum o făceam altădată. De un an ni se spune același lucru. Zi de zi. Pe stradă nu vezi decât niște arătări cu fața mascată, respectând regulile impuse, niște roboței și, cu toate acestea, școlile stau mai mult închise, restaurantele și terasele duc dorul clienților, tribunele stadioanelor sunt goale, sălile de spectacol sunt pustii, afacerile se duc dracului rând pe rând. Chiar dacă purtăm mască de protecție, tot se duc dracului.

De un an, ăștia care ne conduc au instaurat o teamă soră cu teroarea. E mai ceva ca în vremurile de război când ziarele publicau numele răniților și morților. Când dascălul satului îi aduna pe oameni și le citea lista cu cei căzuți în bătăiile de la Turtucaia, cotul Donului ori Oarba de Mureș. Atunci, lucrul ăsta se făcea o dată la săptămână sau chiar mai mult, pe când astăzi se face în fiecare zi. Dar nu așa, ci cu toate detaliile legate de sex, de vârstă, de bolile de care suferise din copilărie și până acum. Rapoarte zilnice cu date sumbre care, în loc să înurajeze omul simplu, mai rău îl înspăimântă. Îl îmbolnăvește. Și în timp ce noi toți am fost supuși acestui regim de (dez)informare în masă, ei, guvernanții, își permit să ne sfideze, să-și bage picioarele și ce mai au ei în stare de funcționare în propriile acte normative care nu au alt scop în afară de cel de a ne transforma într-o turmă pe care o mâni de la spate.

Unii dintre noi încă mai avem răbdare și stăm în casă. Poate din convingerea că așa trebuie sau poate de teama amenzii. Alții, nu. Sătui de incertitudini, de minciunile și inconsecvența acestui guvern depășit de situație, oamenii ies în stradă să-și strige nemulțumirile. Sigur, câteva zeci sau sute nu reprezintă nimic ieșit din comun. Și nici pericol la adresa guvernului și a statului de drept, cum sunt tentați unii să creadă. Pur și simplu, oamenii s-au săturat de mască, de restricții, de explicații, de virgule puse aiurea în raportările zilnice, mereu defectuoase și depășite de realitate. Asta e ceea ce nu înțelege unul ca și Cîțu ori ca Turcan, Voiculescu și Orban pentru care masca este opțională.

• Tweet
• Pin It