Ce aveți, bă, cu doamna Carmen?

Bă, dar răi mai sunteți! Cârcotași cum nu se egzistă în UE și nu numai. Vă legați de orice, dar absolut de orice, numai să-i faceți o imagine proastă lui Iohannis. Ba că e mut, ba că se plimbă prea mult în lume pe banii poporului, ba că sta prea țeapăn de parcă ar avea o țeapă-n cur, ba că îl doare la bască de noi. Nu zic că nu e așa, dar mai lăsați-l să și respire. Să și gândească pentru țară și popor. Voi pur și simplu îi vânați orice greșeală. Dacă se dă cu schiurile la Păltiniș, de ce se dă, dacă joacă tenis de câmp, de ce joacă, dacă se plimbă cu bicicleta, altceva mai bun nu are de făcut? Bă, dar nimic din ce face Werner și familia nu vă place. Absolut nimic.

Nu vă e destul președintele că-l faceți cum vă vine la gură, acu’ vă legați și de nevastă-sa. De doamna Carmen. Păi voi sunteți oameni, bă? Ce v-a făcut femeia asta de n-aveți loc de dânsa? Că poartă colier și inel care valorează cam cât câștigă doi profesori într-un an? Zău, mă? Păi voi ce ați vrea să poarte doamna Carmen? Zorzonele de pe tarabele de la zilele orașului? Sau aur turcesc din bazarele de pe malul Bosforului? Cu alea să se ducă în vizite în alte țări, la recepții sau la întâlniri oficiale? Ce ar scrie presa de scandal dacă ar vedea-o sâmbătă târguindu-se la Ocico cu rudele lu’ Cioabă pentru un lănțig sau o pereche de cerceluși? „Uită-te, bă, și la zgârcita asta. Cu șase case (parcă atâtea erau, nu-i așa?), bărba-su, ditamai președintele, și ea poartă podoabe din piața de vechituri.”. Vedeți că nu ține. N-aveți dreptate.

Apoi, duomnul de la Cotroceni a explicat că inelul și colierul nu sunt ale lu’ doamna Carmen, ci ale unui creator român. Dânsa doar le poartă, așa cum vedem în filme, în ideea de a le promova, pe unde o poartă pașii în vizitele de afară. Când se întoarce acasă, îl sună pe respectivul să vină să și le ia, Altfel spus, ’mneaei e imaginea unui brand de bijuterii, precum a vedetelor ce calcă pe covorul roșu de la festivalurile de filme. Ar fi putut fi ambasadoarea iei și catrinței de la Sibiu ori imaginea dăscăliței care, după ce-și achită dările lunare, stă ciuci, precum Gânditorul lu’ Brâncuși, în vatra casei, și socotește câți bani i-au mai rămas până la următorul salariu. Putea, zic, dar n-a fost să fie.

La urma-urmei, ce-s, bă, 12.000 de euro? O nimica toată. Salariul președintelui pe câteva luni, plus al doamnei profesoare, plus chirii, plus mai știu eu ce. Așa că vedeți-vă, bă, de treaba voastră și nu vă mai băgați nasul unde nu vă fierbe oala. Și nu mai cârcotiți atâta, sărăntocilor ce sunteți!

• Tweet
• Pin It