Ce-am văzut n-am văzut

Să pomenim câteva cuvinte despre Gigi Becali. Pentru că situția sa începe să devină similară cu cea a ghinionistului. Becali, aflat în detenție pentru două condamnări în procese neclare, a făcut numeroase cereri de eliberare din închisoare. Toate, soldate cu eșec. Magistrații n-au vrut nicidecum să-l scape din mână, oricâte dovezi le-au fost aduse. Becali suferă de o hernie de disc, boală care îi dă mari dureri și este deosebit de periculoasă pentru starea lui de sănătate. Necesită o operație care nu se poate face în unitățile sanitare din rețeaua penitanciarelor. Cererile lui Becali au vizat lăsarea sa în libertate și operarea într-o clinică din străinătate. Apoi, operarea sa într-o clinică particulară din România. Cereri respinse. Ieri s-a respins dorința acestuia, fiind considerată nefondată. Adică, nu poate fi operat? Nu e bolnav? Toate certificatele sunt false? Nu. Se poate opera într-o unitate medicală din sistemul sanitar românesc. De ce a vrut Becali neapărat să fie eliberat? Pentru a se întâlni cu familia sa și pentru a face un tur al mănăstirilor. Fără pază, în regim deschis, regim de care beneficiază, se arată în sentință. Așadar, Becali trebuie să se hotărască, chiar dacă ni se spune că boala sa nu este fondată. Medicii, care l-au consultat și au constatat boala, au mințit? Ce să mai creadă opinia publică? Durerile sale sunt simple fantezii? Totul este o minciună? Sunt magistrații deasupra opiniei medicilor? Legea nu permite unui condamnat să aibă dreptul la viață? Știm foarte bine că nu. Becali își poate îngriji sănătatea. Puse toate astea în balanță, ce să mai pricepem noi, care suntem pe margine? Că Becali reprezintă un caz special? Justiția trebuie să facă lumină. Altfel, rămânem cu senzația că Justiția e ciudată. Cel puțin ciudată. Dacă nu părtinitoare. Și nicidecum independentă. Complicat, tare complicat. A mai rămas CEDO. Drepturile omului vor trebui să intervină. Așa credem. Tocmai văd un șef de Poliție din Piatra Neamț, bătând cu ferocitate o minoră de paisprezece ani, chiar în sediul Poliției. Aflăm că înregistrările camerei de supraveghere video nu se acceptă în instanță. Cum e posibil? Pumni și picioare, trasul de păr, bușirea de pereți sunt metode legale de anchetă a Poliției Române? De necrezut. Ce-am văzut cu ochii noștri nu-i adevărat? Chiar așa proști suntem crezuți?

• Tweet
• Pin It