CCR respinge plasarea obligatorie în centre speciale a copiilor sub 14 ani care comit fapte cu violență
Curtea Constituțională a admis parțial sesizarea președintelui Nicușor Dan privind legea care introduce măsuri pentru copiii sub 14 ani care comit fapte penale. Judecătorii au declarat neconstituționale prevederile privind plasarea obligatorie în centre specializate a copiilor care comit fapte cu violență și sancționarea părinților. Consilierea psihologică poate fi dispusă de instanță chiar și fără acordul părinților.
Legea, inițiată de parlamentari PNL și PSD, urmărește introducerea unor măsuri mai stricte pentru copiii care comit fapte penale înainte de împlinirea vârstei de 14 ani, când nu pot fi trași la răspundere penală. Modificările aduse Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului prevăd, printre altele, consiliere psihologică obligatorie, fără acordul părinților, și plasarea obligatorie în centre specializate a copiilor care săvârșesc fapte cu violență.
Sesizată de președintele Nicușor Dan, Curtea Constituțională a analizat aceste prevederi și a decis, cu unanimitate de voturi, că unele dintre ele încalcă Constituția.
CCR a considerat că expresia „faptă cu violență” este prea vagă și nu permite stabilirea cu suficientă precizie a situațiilor în care plasarea copilului într-un centru specializat ar deveni obligatorie. Potrivit judecătorilor constituționali, formularea face ca aplicarea legii să fie imprevizibilă, deoarece nu este clar care dintre faptele prevăzute de legea penală intră în această categorie.
Curtea nu a respins însă plasarea minorilor în centre specializate, stabilind că măsura este constituțională în condițiile prevăzute de lege. Plasamentul nu reprezintă o pedeapsă penală, ci o formă de asistență socială, prin care copilului îi sunt asigurate găzduirea, îngrijirea, educația, recuperarea și sprijinul pentru integrarea socială.
CCR a stabilit că instanța poate dispune participarea copiilor sub 14 ani care au săvârșit fapte penale la programe speciale de consiliere psihologică, chiar și fără acordul părinților sau al reprezentanților legali.
Judecătorii au explicat că măsura urmărește interesul superior al copilului și nu constituie o încălcare nejustificată a drepturilor părintești. Părinții pot fi ascultați în cadrul procedurii judiciare, însă nu pot împiedica aplicarea măsurii prin refuzul de a-și da acordul.
Potrivit noii legi, părinții copiilor sub 14 ani care comit fapte penale ar fi putut fi sancționați atât penal, cât și contravențional dacă nu respectau obligația de a participa la programele speciale de consiliere psihologică, fără ca legea să delimiteze clar cele două forme de răspundere. Judecătorii CCR au considerat că această suprapunere creează confuzie, încalcând cerințele privind claritatea și previzibilitatea legii.
De asemenea, CCR a constatat că folosirea neunitară a termenilor „părinți” și „reprezentantul legal” generează neclarități privind persoanele cărora li se aplică obligațiile prevăzute de lege.
Curtea a identificat și o problemă privind dispozițiile referitoare la infracțiunea de nerespectare a unei hotărâri judecătorești. Din cauza formulării neclare, textul putea fi interpretat în sensul că un copil sub 14 ani ar putea răspunde penal pentru nerespectarea unei obligații stabilite de instanță.
Judecătorii au subliniat că o asemenea reglementare contravine Codului penal, care prevede că minorii sub 14 ani nu răspund penal.
Proiectul legislativ a fost inițiat de 14 deputați, dintre care 13 de la PNL și unul de la PSD. Printre inițiatori se numără liberalii Raluca Turcan, Gabriel Andronache, Florin Roman și Bogdan Huțucă, precum și deputatul PSD Voicu Vușcan. Inițial, proiectul a fost respins de Senat, însă a fost adoptat de Camera Deputaților, în calitate de for decizional, pe 29 aprilie 2026, cu 277 de voturi pentru, două împotrivă și 13 abțineri. Legea a fost transmisă președintelui Nicușor Dan pentru promulgare pe 11 mai 2026, iar pe 28 mai șeful statului a sesizat Curtea Constituțională.
Președintele a criticat modul în care legea reglementa sancționarea părinților, arătând că aceeași faptă putea atrage atât răspunderea contravențională, cât și pe cea penală. Nicușor Dan a contestat și eliminarea acordului părinților pentru consilierea psihologică obligatorie, precum și prevederile referitoare la plasarea copiilor în centre specializate, invocând drepturile copilului și protecția vieții de familie.
Curtea Constituțională i-a dat dreptate doar în privința unei părți dintre criticile formulate, menținând posibilitatea consilierii psihologice fără acordul părinților și constituționalitatea plasamentului într-un serviciu rezidențial specializat, ca măsură de protecție socială.
Decizia CCR este definitivă și general obligatorie. Motivarea completă urmează să fie publicată în Monitorul Oficial, iar prevederile declarate neconstituționale trebuie reexaminate de Parlament înainte ca legea să poată fi promulgată.
